sâmbătă, 4 februarie 2012

dublu.eu

tristețea asta e doar a mea
fie că nimeni n-o vrea
fie că nimeni n-o știe
sau pur și simplu
nu o bagă-n seamă
ea e doar a mea
și mi s-a înghemuit între cele două inimi
între cele două suflete
am ridicat blestemul singurătății
dar nu pot dezlipi tristețea de pe toate lucrurile
se lipește de ele ca o crustă moale și caldă
un caimac îmbrățișând două inimi
bătând în același corp
întreținând o viață apăsată
de acel unic sentiment
doar al meu
se naște
ca un copil orfan de tată
cu ochii-nsângerați
tristețea asta nu vede lumea așa cum e
ci-o scaldă-n sine
distorsionată
măzgălită
tristețea asta dependentă de trupul meu
care-i oferă căldură, hrană și iubire
tristețea asta atât de familiară
mă face să mă simt acasă oriunde aș fi

Five Finger Death Punch - Far From Home

Un comentariu:

Ella spunea...

tare frumos, as putea spune, desi e trist, iar despre tristete nu poti spune ca e frumoasa, desi uneori...chiar este. felicitari!