absurditatea timpului

simpaticule,
te privesc prin gaura cheii
căci altfel nu mă laşi

nu mai suport jocul tău
regulile tale
e incorect
vreau să deschizi uşa acum
şi să mă laşi
să te privesc!

te caut de ieri
şi-am obosit...

umanitate apusă

sunt bulgări de foc
care se rup în mine

pentru că am fost informaţi greşit
când ni s-a spus că un singur om nu poate schimba lumea
toţi ne-am crezut singuri
şi am rămas pe loc
lăsând soarele să explodeze în noi

da, văd că sunteţi toţi confuzi

umbra mea e prea bleagă
se tot loveşte de maşini, de pomi, de blocuri, de alţi oameni
şi d-abea se ţine după mine.
nu face faţă timpului în care trăiesc,
e cu 6, 3 secunde mai rapid.

mă străduiesc să trăiesc în afara lumii ăsteia
în care oamenii nu ştiu
să-şi aleagă propriile idealuri.

awww!

Deci, simt nevoia să postez o bucată de conversaţie dintre mine si Bogdan pe blog pentru că mă face să mă simt mai optimistă pentru ziua de mâine şi pentru alegerea unui text pe care să-l învăţ pentru prezentarea mea.

Bogdanel: daca zici
Bogdanel: nu neg
Bogdanel: ca stiu ca tu ai memorie wikipedia oricum
.Heliana: :))))))
.Heliana: awww.
.Heliana: asta a fost
.Heliana: cel mai frumos
.Heliana: lucru
.Heliana: pe care mi l-a zis
.Heliana: cineva
.Heliana: EVER
Bogdanel: mi se pare geeky thing ever
Bogdanel: pe care
Bogdanel: rectific
Bogdanel: pe care ti l-a zis
Bogdanel: cineva
Bogdanel: ever
Bogdanel: >
Bogdanel: da fie

<3



so, wish me luck!

Superior Scribbler Award

Awww.
Simpaticul de George mi-a oferit un premiu virtual care-mi onorează blogul acuma că tocmai a fost resuscitat! Iar acum am şi eu de oferit aprecierile mele a 5 bloggeri pe măsură, după cum urmează, taaaanaaa:

Wanna

Lucaaa

Anda mea (deşi, dudo, trebuie să-ţi fac observaţie să fii mai vioaie p-acolo)

Rada

Eve

Iar acum, dragii mei nominalizaţi trebuie să copiaţi mirifca poză ce-mi încununează postarea şi să daţi mai departe, în acelaşi ritm, acest cadou altor 5 persoane.
Cheers!

ataraxie condiţionată

mestecam bordurile palide
şi ne înecam cu miezul lor
din petale de lalea galbenă
ne înfăşurau oasele împachetate
cu plămânii-fundiţă
cadou universului ăstuia rece
care nu ne mai procură aer
şi care ne cere taxă pe viaţă
droguri pentru zâmbet
supradoză pentru râs
trăim între paranteze de metal
pe un teren inundat
de seva crinilor