joi, 29 noiembrie 2012

eterna dimineață

nu există clipă în care toți oamenii
dar absolut toți oamenii
să doarmă
aici noapte acolo zi
mereu cineva treaz
pământul să-l vegheze

oare cine se teme de nopțile
în care stelele nu mușcă cerul?
poate că lumea asta e dedesubtul patului
unui copil mofturos
care-și dă jucăriile
monștrilor de sub saltele
ca să-i îmbuneze
întrebarea este
oare sunt monstru
sau jucărie aruncată?
și care mai e diferența?

marți, 5 iunie 2012

big

(bang!) we were born from disaster
that's why we can find no peace

The Raconteurs - Bang Bang (My Baby Shot Me Down)

marți, 29 mai 2012

tu erai frumos
și eu sublimă
de negândit
această întâlnire

duminică, 13 mai 2012

refuz


nu mai vreau alți ani
îmi ajung cei pe care-i am
vă rog nu mă obligați să car mai mult de nouăsprezece

convenții convenții
dacă ștergem 2 iulie din calendar
nu mă va mai număra nimeni pe ani
mă vor lăsa în pace
să fiu cum vreau pentru tot restul vieții
fără să mă judece că nu corespund
că asta trebuia să faci
când
pe când
ș.a.m.d.
vreau s-am dreptul meu să decid liniștită
fără ochii voștri maturizați de treizeci și doi, patruzeci și opt, douăzeci și șapte
scânteind de-amuzament

când fac adulții și altceva
decât se crede c-adulții ar trebui să facă
zâmbim și spunem
au dat în mintea copiilor
dar ce-s acești copii?
ființe mici care mereu se-ntreabă
ce de ce când unde
descoperind în fiecare zi ceva
dar adulții
deja știu totul, nu-i așa?

când creștem nu mai întrebăm nu ne mai miră
aproape nimic
și-atunci e rău când ți se spune
că ai dat în mintea copiilor
sau e cel mai fierbinte compliment?





Grace Potter - Something That I Want

sâmbătă, 4 februarie 2012

dublu.eu

tristețea asta e doar a mea
fie că nimeni n-o vrea
fie că nimeni n-o știe
sau pur și simplu
nu o bagă-n seamă
ea e doar a mea
și mi s-a înghemuit între cele două inimi
între cele două suflete
am ridicat blestemul singurătății
dar nu pot dezlipi tristețea de pe toate lucrurile
se lipește de ele ca o crustă moale și caldă
un caimac îmbrățișând două inimi
bătând în același corp
întreținând o viață apăsată
de acel unic sentiment
doar al meu
se naște
ca un copil orfan de tată
cu ochii-nsângerați
tristețea asta nu vede lumea așa cum e
ci-o scaldă-n sine
distorsionată
măzgălită
tristețea asta dependentă de trupul meu
care-i oferă căldură, hrană și iubire
tristețea asta atât de familiară
mă face să mă simt acasă oriunde aș fi

Five Finger Death Punch - Far From Home