Lacrimi

Am plecat făr’ să mai spun „Adio”.
Am vrut să uit că plec,
Am vrut să cred că mă întorc.
Am renegat lacrima ce mi-a
Mânjit cu-al ei venin obrazul.
Şi-am blestemat regretul resimţit.
În întunericul nopţii mi se răsfrânge dorul,
În întuneric jeleşte durerea...
Pe nesimţite speranţele s-au scurs.
Voi mai fi eu oare cea
De acum mult timp,
Care descoperea zâmbetul
În lacrima ce-a curs?
Şi-n palma ta întinsă
Citeşte viitorul greşelilor de ieri?
Iar când tăcerea împânzeşte
A mea odaie goală...
Îmi voi mai şterge oare...
Prima lacrimă din seară?


Una de poeziile mele mai vechi ^_^