cu alineat.

Aseară mă gândeam la ceva. Nu-mi amintesc la ce şi asta e ciudat fiindcă m-am gândit mult. Am întors problema pe toate feţele, atât de meticulos încât... mi-a fost imposibil să ţin minte. M-am încurcat în propriile detalii.
Important e că zâmbeam şi zâmbeam din inimă. De mult nu s-a mai întâmplat asta.
Dacă fiecare gând al meu ar rămâne tipărit undeva, atunci chiar aş fi capabilă să scriu - cum o numeşte Cărtărescu - Cartea! Fiindca nu este orice, ci Cartea! Ahh, mărcar de-aş scrie Versul, orice, dar gândurile cele mai năstruşnice îmi vin din mers, când mă plimb singură şi pot reflecta. Într-o zi, o să-mi iau un caiet şi un creion şi o sa ma plimb cu ele în mână şi la fiecare gând năstruşnic am să mă aşez pe-o băncuţă, pe-o bordură, pe asfalt - nici nu contează (in contextul meu aveţi voi mare dreptate) - şi-am să scriu!
Într-o zi, toţi ne vom scrie Cartea, unii-n culori, alţii-n cuvinte, în piatră sau în amintiri...



E.M.I.L - Ramas bun

orizont îngust

fâşii umede de ceapă
se rostogolesc
visez. alunec. mă grăbesc. târâş.
m-am oprit. blocaj. prea multe ziduri.
le-aş dărâma. nu-i dreptul meu. nu eu le-am construit.
manşetă şifonată. e de la efort.
un picior pe cărămidă. ridic.
degetele-nfipte-n gaura din zid. s-a rupt o unghie.
nu-i nimic. creşte la loc.
orizont. dungi de-albastru şi de roz.
aş opri visarea aici, pe minutul ăsta,
pe secunda asta şi aş picta.
aş picta visul în nuanţe fade,
în culori mai reci şi astfel
aş privi realitatea.
apoi aş da drumul visării,
aş sări de pe zid, aş ateriza în praf,
aş strănuta. m-aş impiedica
şi, precum un copil, aş cădea în fund. şi m-ar durea.
n-am făcut nimic din toate astea.
doar stau pe zid
şi-ţi fac cu mâna.



Hallelujah - Rufus Wainwright

rămâi

am încercat să-ţi dau o definiţie. n-am reuşit.

n-avea relevanţă însă. asta nu schimba faptul

că tu exişti. aici. acum. cumva. eşti omuleţul

ăla mic şi prăpădit care se plimbă prin mintea

mea, undeva pe un câmp de amintiri tu ţopăi

printre ele, de parcă ţi-ar aparţine. n-ai niciun

drept asupra lor, dar dacă te-aş alunga tare

mi-e teamă că tu chiar vei pleca aşa că mai bine

rămâi şi chinuieşte-mă... maoschistă sentimental

sau doar dependentă de ceva care nu eşti tu.

e doar o iluzie. tu poţi să piei, iluzia rămâie

căci visul e vis, visarea-i frumoasă, realitatea-i

schimbătoare şi dă gust amar imaginii, aşa că

închide ochii. strâns. acum putem zbura.

virgule

de data asta vreau sã plâng

de data asta vreau sã-ţi zic,

dar o sã tac. nu comenta,

ştii cã e mai bine. ştii

ce e adevãrat, ce e minciunã,

ştii cã e rãu sã auzi adevãrul

cu urechile tale prin glasul meu

şi e mai bine aşa. doar sã zâmbim.

o sã fug în lume cu gândul tãu

nu, nu o sã fug de el, ci cu el

îmi va fii bine

n-am sã mai pun punct

am sã scriu doar cu virgule,

cãci orice pauzã e plãcutã

înainte de a porni la drum greu

gata

fãrã punct

drumul dinainte e pavat

cu vise

pline de

virgule