am încercat să-ţi dau o definiţie. n-am reuşit.
n-avea relevanţă însă. asta nu schimba faptul
că tu exişti. aici. acum. cumva. eşti omuleţul
ăla mic şi prăpădit care se plimbă prin mintea
mea, undeva pe un câmp de amintiri tu ţopăi
printre ele, de parcă ţi-ar aparţine. n-ai niciun
drept asupra lor, dar dacă te-aş alunga tare
mi-e teamă că tu chiar vei pleca aşa că mai bine
rămâi şi chinuieşte-mă... maoschistă sentimental
sau doar dependentă de ceva care nu eşti tu.
e doar o iluzie. tu poţi să piei, iluzia rămâie
căci visul e vis, visarea-i frumoasă, realitatea-i
schimbătoare şi dă gust amar imaginii, aşa că
închide ochii. strâns. acum putem zbura.
2 comentarii:
e ca o pilula...
n ai cum sa definesti ceea ce nu iti apartine, poti doar sa arunci cu pareri la tinta pana cand nimeresti forma perfecta, pentru tine
Trimiteți un comentariu