vineri, 13 martie 2009

rămâi

am încercat să-ţi dau o definiţie. n-am reuşit.

n-avea relevanţă însă. asta nu schimba faptul

că tu exişti. aici. acum. cumva. eşti omuleţul

ăla mic şi prăpădit care se plimbă prin mintea

mea, undeva pe un câmp de amintiri tu ţopăi

printre ele, de parcă ţi-ar aparţine. n-ai niciun

drept asupra lor, dar dacă te-aş alunga tare

mi-e teamă că tu chiar vei pleca aşa că mai bine

rămâi şi chinuieşte-mă... maoschistă sentimental

sau doar dependentă de ceva care nu eşti tu.

e doar o iluzie. tu poţi să piei, iluzia rămâie

căci visul e vis, visarea-i frumoasă, realitatea-i

schimbătoare şi dă gust amar imaginii, aşa că

închide ochii. strâns. acum putem zbura.



2 comentarii:

Oficial Nu. spunea...

e ca o pilula...

Claudel spunea...

n ai cum sa definesti ceea ce nu iti apartine, poti doar sa arunci cu pareri la tinta pana cand nimeresti forma perfecta, pentru tine