mestecam bordurile palide
şi ne înecam cu miezul lor
din petale de lalea galbenă
ne înfăşurau oasele împachetate
cu plămânii-fundiţă
cadou universului ăstuia rece
care nu ne mai procură aer
şi care ne cere taxă pe viaţă
droguri pentru zâmbet
supradoză pentru râs
trăim între paranteze de metal
pe un teren inundat
de seva crinilor
4 comentarii:
bine ai revenit, draguto.
p. s : stiu ca o sa ma regasesti bine.
pusi !
mersi de primire. :))
Din pacate, puterea mea de intelegere in materie de poezie este, aparent, limitata. Insa as dori sa...comentez ideea cu parantezele. Eu cred ca noi inventam parantezele, drogurile...ideile, tot:)
pai da, Radu, normal. căci lumea suntem noi.
Trimiteți un comentariu