marți, 9 februarie 2010

ataraxie condiţionată

mestecam bordurile palide
şi ne înecam cu miezul lor
din petale de lalea galbenă
ne înfăşurau oasele împachetate
cu plămânii-fundiţă
cadou universului ăstuia rece
care nu ne mai procură aer
şi care ne cere taxă pe viaţă
droguri pentru zâmbet
supradoză pentru râs
trăim între paranteze de metal
pe un teren inundat
de seva crinilor

4 comentarii:

eduard spunea...

bine ai revenit, draguto.
p. s : stiu ca o sa ma regasesti bine.
pusi !

Joc de nuanţe spunea...

mersi de primire. :))

RaDu` spunea...

Din pacate, puterea mea de intelegere in materie de poezie este, aparent, limitata. Insa as dori sa...comentez ideea cu parantezele. Eu cred ca noi inventam parantezele, drogurile...ideile, tot:)

Joc de nuanţe spunea...

pai da, Radu, normal. căci lumea suntem noi.