duminică, 21 martie 2010

iubirea e un act cu aripile sparte

mă doboară fluturii
care-şi scutură aripile-n pieptul meu
ca nebunii

vor ori să caute calea spre stomac
ori să-mi iasă pe urechi,
dar s-au pierdut
prin trupul meu înghesuit
de oase

2 comentarii:

Iulia I. spunea...

Cand eram mica credeam ca in afara organelor si a oaselor nu mai avem nimic in corp :))) imi imaginam cavitatea toracica ca o pestera spatioasa si rosie :))))

Wanna spunea...

Important e ca au ramas acolo in trupul tau... printre oase.