sâmbătă, 11 octombrie 2008

Chip în oglindă

Stă şi mă priveşte din spatele oglinzii
Un chip mutilat de furtunile vieţii.
Stă şi aşteaptă nimicul din lume,
Stă şi aşteaptă ca sensul vieţii
Să dea nimicului din ochii ei un nume.
Întorc spatele figurii împietrite,
Zâmbesc, de parcă nimic nu ar conta.
Mă pierd in rime... şi pierd rime.
Caut un ritm... o muzicalitate
Şi tot ce găsesc e ceea ce lipseşte
Din toate vorbele,
Din toate dorinţele,
Din tot ceea ce tu...
Nimic din ceea ce eu...

Cuvinte lipsă din versurile mele,
Golurile ce nu le va umple nimeni.
O istorie în acest an,
O istorie ce nici nu există.
Luni pierdute, noua luni pierdute,
Căutând în ochii mei privirea sa.
Mă izbesc din nou de chipul din oglindă
Şi zăresc pe obrazul fetei
Ce mă priveşte din spatele sticlei
Un zambet şters, fără expresie,
Afişat doar de impresie artistică,
Fără un rost, precum există tot.
Pentru a pieri. Trăim pentru a muri.
Murim pentru c-am trăit.
Trăim pentru a greşi.
Greşim pentru a trăi.
Paradox, ne scufundăm în paradox.
Şi nu ne pasă. Ne prefacem...
Totul e bine! Dar nici măcar nu ştim,
Nici măcar nu trăim îndeajuns
Pentru a descoperi adevărtul sens
Al simplului, infirm cuvânt: fericire.
Nici măcar nu ştim ce înseamnă...
Un simplu, inocent cuvânt: iubire.
Am pierdut o rimă...
Am mai pierdut un sens.
Am pierdut o lacrimă,
Am ratacit un oftat,
Un cântec fără nume,
Ce viaţă în nonsens!
Ca un vis... pierdut departe...
Ca o chemare în şoaptă,
Te-aştept şi tu... şi tu...
Nici nu cred că ai de gând
Să te arăţi vreodată...
Hazard, surâde-mi măcar de-această dată.



Song of the day:
Bach - Toccata And Fugue


3 comentarii:

Nicoleta spunea...

Ah, acelasi "tu" care nu da pace nimanui...ce am face daca nu ar exista aceste litere...

Anna_2507 spunea...

Cred că le-am inventa.... sau am vorbi cu oglinda şi pereţii până când n-am mai putea.....

Tiribomba stricata spunea...

O sa vina el ^_^