Simt lacrimi mari, fierbinţi
Cum se preling prin carne.
Şi tare-as vrea să urlu,
S-agonizez uimirea ce-o resimt.
Carnea obrazului mi-o sfâşie,
Fără resentimente, lacrima arzândă.
De ce nu ştiu?
De ce toate raspunsurile-s vagi?
Fiindcă doar unul e răspuns
şi nimeni nu îl ştie.
De ce? Fiindcă-i prea simplu
ca să-ţi dai seama că de fapt
acest imens înseamnă
doar atât...
Viaţă plină de afirmaţii inutile,
Viaţă înecată în clipe fără rost.
Şi urme mari în carne
Au imprimat în ele suferinţa
Lacrimii cazute prin obrazul
Unui străin anost.
Tu nu şti cine sunt
Şi nici nu-ţi pasă.
Cât de frumos e chipul
Brăzdat de suferinţe!
Atâta vezi. Nu-ţi pasă.
La urma urmei
Şi ochii-aceia vii
tot văd prin tine.
Song of the day:
Epica - Cry for the moon
Lyrics of the day:
Follow your common sense
You cannot hide yourself
behind a fairytale forever and ever
3 comentarii:
Ai ceva cu agonia :))
Eternitatea agonizanda a vietii de taran.:))
Agonia, agonia, agonia...
deabia astept sa vad cum o sa-ti transpui setimentul asta in masca...:P
Trimiteți un comentariu