bucăţi de intestine
umflate
şi prăjite în suc de portocale -
tăieturi cerebrale adânci
şanţuri pline cu lichid negru
lipicios
scârbos
ca un miros producător de greţuri.
fântâni arteziene-n piept
răspândind licori acidulate
bule veninoase găurind prin carne
perforând prin straturi subţiri de piele
oase din scoici
răsărind cascade din suflete cicatrizate.
aluneca vaselină
pe circuite ofilite
şi mi se îndoiau golurile
triste, reci şi
lăcrimând.
ne pierea sufletul
în nebuloasa focurilor din care nici cenuşa
nu mai roade prin
ţesuturi îmbâcsite de zeii renegaţi
ateilor
fricoşi prin colţuri de temple
budiste, creştine, satanice
sau doar venerând
nimicul pe care vor să-l umple
în disperarea
prăpastiei firii (in)umane.
ani difranco - 32 flavors
8 comentarii:
ne pierea sufletul...
poezia asta e superba. as putea sa spun ca te-ai intrecut pe tine dar la fiecare poezie pe care o scrii pui suflet si iese o capodopera
xoxo Heli :> :))
Noi si constientul.
Noi si inconstientul.
Biblic anatomic.
Ma incanta.
Pe ei ii seduce.
E apasator.
Si totusi se intampla.
malefic
da; destul de anatomic;):)
Şocantă, scandaloasă, apocaliptică, anatomică, profundă, palpabilă, organică, olfactivă creaţie :x
Superbă !!!
heliana?
ma sperie poezia asta.Daca sin intamplare cineva ti-ar da sa mananci chestia aia prajita in coji de portocale?:))
(in)umane
imi placu asta :)
ce superb:x
Trimiteți un comentariu