prostia nu cere timp şi bani, doar naturaleţe

şi fac tot ceea ce nu vreau să fac -
vă iau peste picior
în loc să vă explic.
aparent, oricum preferaţi prima variantă.
aceea anulează eul.
dar... cine mai e el?
poate-a pierit în negura fiinţei efemere.

înţeleg greşit umărul tău fin
parfumat cu ploaie
şi mângâiat de degete perfide
sau, să le zic, telegrame sârmoase -
ale cerului.
e aşa curat şi alb - zici că-i marmură -
dar e doar piele infectă
ce păcăleşte percepţia naivă.
dregându-mi glasul
îţi vorbesc codat ca să-ţi testez perspicacitatea,
dar nu te prinzi - fiindcă se zice că
eşti prost.
dar nu-i nimic
că lumea e plină
de oameni ca tine.

*

dar eu nu vreau să omor poezia,
aşa că o las pe ea să mă omoare
pe mine.
.........................................................
s-a şters nuanţa aia vie
maşina de spălat prea a alergat-o
a dat-o peste cap
şi-a ameţit-o.
nici nu mai poate să stea dreaptă.
amărâta! s-a sărăcit.
nici migdale nu-şi mai permite
s-arunce cu ele-n feţele bolovanilor
ce se flendureau pe trotuarele
şi mai fade decât ea.
de-ar creşte zâmbete prin firele de iarba
n-ar mai fi nevoie s-o fumăm.



Spice Girls-Viva forever