t.i. * scurt

îţi număr răsuflările fierbinţi
pe gâtul meu
şi cred că viaţa e un gâdilat superb
când râd innebunită
de tine.


Lara Fabian - Je T'aime

beatitudine de alaltăieri

urechile mele ţi-ar înghiţi vocea
gura mea ţi-ar păstra etern sărutul
ochii mei ar da foc suliţelor cu care mă străpung ochii tăi
şi zilele ar fi infinite-n feeling
dar s-ar duce repede
căci sâmbăta e mai scurtă decât restul zilelor săptămânii
şi poezia nu se mai scrie pe scoarţe de brad
se scrie în expiraţiile fierbinţi ale staniolului
imbrăţişat de brichetă
îţi caut amorţeala degetului mare al mâinii drepte
lunecând pe unghii ciopârţite
dar bucle vineţii îţi vor mângâia braţele nedormite
şi vei înţelege de ce se-nfioară pielea
şi nu-i nevoie de cuvinte
sau de gest
sau de viteză
sau de scări de bloc
cu becuri sparte
şi hârtii alunecate din buzunarul cercetaşului cu turul atârnând
de parcă-ar fi spaţiu de depozitare-al senzaţiilor de ieri
de care nu vrei să te desparţi
întrebare rămâi etern
răspuns eternul e o secundă-n cer
nu ştii
nu vrei
nu pot
nu cred
nu se-nţelege
dar m-opresc din scris căci aberez
şi m-am pierdut printre rânduri de scrum
dă drumul pieptului să pulseze violent


Nat King Cole - L-O-V-E

nesimţirea nu se găseşte la dozaj

nu-mi place să v-aud băgându-vă organe,
dar parcă-mi vine să v-ajut să le băgaţi în voi,
să vă-ndesaţi tăcere în guri pofticioase de argou,
să v-astupaţi vena cu seringi pline ochi
de parcă sângelui i-e sete de morfină,
de nenorociri antipatice de ieri
de parcă hemoragia-şi aminteşte
toate vazele din geamul de la mansardă
sau de câte ori te-ai întors îanpoi în mă-ta
de parcă-i clitorisul cheia către suflet
sau picioarelor le pasă
de nervozitatea ta absurdă-n care nu te poţi abţine
să zici: maciuci! şi fiecare înţelege ce o vrea,
ce-i convine sau sună mai idilic
şi lungă-i, frate,
îmi penetrezi timpanul cu ea căci aparent intră peste tot
nesimţirea.
înghiţi ţigara cu totul şi-ţi exprimi respectul
printr-o flegmă pe pantoful negru al trecătorului la costum.
ţi-e ciudă, tu ai găuri prin limbă, nas, urechi, sprâncene
sau chiar şi-n spaţiile dintre degete,
ai lanţ de câine la pantalon,
pantalon rupt în genunchi, cu aţe atârnând
şi cămaşa lui tactu din armată sau marină sau
când şi unde dracu o fi purtat-o!
eşti spânzurat cu un şiret negru de la adidaşii de ieri,
iar celei în rochie cu dantelă albastră nici nu-i pasă.


Jack Savoretti - Dreamers

Zi semnificativă

Uneori aş vrea să mă opresc pe rândul ăsta şi să-l simt dur sub picioare, să simt rândul scris asfalt şi să astup gropile din el cu frunze. E toamnă şi-i placută imaginea scoarţei imbătrânite printre gratiile din geam. E plăcut fulguitul simpatic al unui vânt rătăcitor şi înfrigurat. Ne simţim pe pături ude întinse pe pietroaie, ne mirosim palmele îmbibate în parufumurile noastre, zâmbim cerului fumuriu şi nu ne vine să credem. Trăim! Nu mai dăm drumul senzaţiei de azi, doar azi, nu mâine, nu ieri. Am descoperit prezentul şi dragul de-al trăi, am descoperit stele căzătoare. Am văzut anul ăsta vreo 9. O singură dată mi-am pus o dorinţă şi cred, sper, mă gândesc că s-a cam împlinit. Zi-mi că-i aşa, că eşti adevarată, în sfârşit, palpabilă printre vise. Mă străbat multe gânduri, dar parcă-s fluide şi se duc, se scurg printre degete, nu ştiu. Am şomat o vreme, lăsându-te singur, nici nu-mi dădusem seama până când Ana mi te-a reproşat, dar nu-i nimic, am să mă lăfăi printre rime şi cuvinte (vesele acum, sper) şi-am să retrăiesc toate clipele pierdute. Acum hai să râdem în hohote, să nu regretăm nicio clipă, să facem iar liste, că deja prind drag de noua-mi capacitate.
Şi-n încheiere un quote superb dintr-un serial superb (One tree hill):
Believe that dreams come true everyday because they do.



St Lola In The Fields - Don`t say


Ahh şiii, Anda...
LA MULŢI ANI!!!!
woof you, my best friend
pentru că au trecut anii şi noi împreună prin ei,
pentru că râdem împreună chiar şi atunci când e de plâns,
pentru că îmi suporţi toanele şi crizele groaznice care le fac uneori,
pentru că eşti un copil dulce,
pentru că mereu trecem peste,
pentru că e aşa simplu să te iau peste picior,
pentru că eşti o oamă teribilistă,
pentru că eşti puerilă şi perversă,
pentru că habar n-ai ce vrei,
pentru că-mi place când recunoşti, umilă şi-mbufnată, că am avut dreptate,
pentru că uneori zici nişte aberaţii mai mari ca tine,
pentru că mă enervezi şi te-aş bate uneori,
pentru că nu-ţi dai seama,
pentru că eşti o bleagă
şi pentru că o să-nveţi.

te iubesc.
>:D<

nu se ştie

nu sunt eu fata din oglindă
care desenează cu ruj roşu pe suprafeţe sticloase.
nu sunt eu fata în blugi şi cămaşă verde,
nu sunt fata care zâmbeşte
sau cea care aleargă pe străzi
ca o bezmetică nebună,
nu sunt cea care te sărută pe creştet
şi nici cea care te iubeşte.

sunt departe de-a fi fata
care stă cocoţată pe spătarul băncii şi bodogăne
despre diverse amănunte sau idei
sau cea care se uită la lună şi se teme
de ochiul orbului care o priveşte...
nici cea care te încurajează
când doar ea crede în tine,
nici cea care stă pe bordură
printre agitaţie şi stres
printre energii negative
printre boscheţi
printre tenişi şi skate shoes sau bocanci luaţi din târg
printre degete languroase.

eu sunt doar fata
de pe raftul de jos al dulapului din dormitor...
eu sunt fata din cutie.


Athlete -Wires

nu cumpărăm de-aici

ideile se vând la colţ de stradă,
la tarabe cu finetti, bere platinată şi elice pentru ventilatorul tău din balcon
care s-a dezhidratat.
august ne topeşte unghiile de la picioare,
oasele de sticlă şi răceala din ochi.
trotinetele roz nu mai alunecă la fel
pe străzile prăjite.
ojăm zidurile-mbătrânite, plictisite de aceeaşi nonculoare,
ne luăm propria formă pe care nu o mai lăsăm
distorsionată de lumină.
şuviţe de clipe animate pierdute prin baruri
la margine de drum amorţit
de-atâţia paşi.
trec pe lângă geamuri haine duse de furtuni prin lume -
donaţie de la vânt pentru tine.
şlapii roşii cu buline cutreieră pământul
în căutarea picioarelor perfecte.
sunt nasturele căzut de la bluza lui preferată
şi am 2 din 4 ochi prinşi
între firele de iarbă.
văd lumea ca un om -
doar pe jumătate la fel de bună
ca a mea.


The Postal Service - We Will Become Silhouettes

altă leapşă

Leapşă ambiguă de la Anda:

prima băutură: lapteee. <3
prima mâncare: orez.
prima amintire: un copil printr-un gard cu care mă jucam cu păpuşile la Făcăieni.
primul gând frumos: zăpadăăăăăăă strălucitoareee!
primul gând urât: prea multe ca să mi-l amintesc pe primul. judec oamenii prea rece.
prima faptă bună: ajutat băbuţă să coboare scările.
prima faptă rea: volei cu pisica Andei.
primul contact cu calculatorul: jocul Hercules.
prima senzaţie: uimire.
prima enervare: nu-mi trece prin cap decât ultima. nu mă duc la Stufstock.
prima spaimă: îmi luasem din greşeală şosete diferite când eram mică şi-am crezut că o să păţească ai mei ceva din cauza asta.
prima emisiune tv: Teo?
prima carte începută: 20 000 de leghe sub mări. îmi amintesc asta cel mai clar fiindcă dacă nu citeam 20 de pagini pe zi n-aveam voie afară (teoretic).
primul vis: monştrii alergându-mă printr-un imens conac şi eu ascunzându-mă de ei într-o budă de lemn cu o lună cioplită-n uşă.

către Adina.



Anathema - Childhood Dream

noroc

mai ştii când ne căutam printre frunzişuri?
sigur că şti. mă priveai cu ochi vioi
de sub tulpiniţe gălbui.
te strecurai mică şi pătată,
trăgând cu ochiul la tubul găurit
prin care ploua dimineaţa
şi zburai până la mine
pe degetul arătător la care am
unghia cea mai lungă şi roză.
şi te priveam cum zburai
spre gară şi te opreai pe ţeava
albastră de pe partea centrală -
înspre stradă
şi te răsuceai şi răsuceai...
deci mie...
unde mi-e norocul?


Snails - Undeva