beatitudine de alaltăieri

urechile mele ţi-ar înghiţi vocea
gura mea ţi-ar păstra etern sărutul
ochii mei ar da foc suliţelor cu care mă străpung ochii tăi
şi zilele ar fi infinite-n feeling
dar s-ar duce repede
căci sâmbăta e mai scurtă decât restul zilelor săptămânii
şi poezia nu se mai scrie pe scoarţe de brad
se scrie în expiraţiile fierbinţi ale staniolului
imbrăţişat de brichetă
îţi caut amorţeala degetului mare al mâinii drepte
lunecând pe unghii ciopârţite
dar bucle vineţii îţi vor mângâia braţele nedormite
şi vei înţelege de ce se-nfioară pielea
şi nu-i nevoie de cuvinte
sau de gest
sau de viteză
sau de scări de bloc
cu becuri sparte
şi hârtii alunecate din buzunarul cercetaşului cu turul atârnând
de parcă-ar fi spaţiu de depozitare-al senzaţiilor de ieri
de care nu vrei să te desparţi
întrebare rămâi etern
răspuns eternul e o secundă-n cer
nu ştii
nu vrei
nu pot
nu cred
nu se-nţelege
dar m-opresc din scris căci aberez
şi m-am pierdut printre rânduri de scrum
dă drumul pieptului să pulseze violent


Nat King Cole - L-O-V-E