marți, 1 decembrie 2009

sonerie ciudată

nu vreau
să încetez
să simt
aşa cum simt eu
nu vreau
să devin altceva
din cauza tăcerii voastre
după ce strig după voi şi la voi
nu vreau să tac
aşa ca voi
şi am să vă scot
dopurile din urechi
cu unghiile mele lungi
şi albe

te tot sun şi nu răspunzi
telefonul îl ai în geantă
dar auzul
nu înţeleg unde ţi-l ţii


Catherine Deneuve - Toi jamais

6 comentarii:

Getix. spunea...

auzul e in joc!

Constantinov Rada spunea...

Ba, stii ca am incercat mereu sa inteleg cate ceva din poeziile tale. Ai impresia ca nimeni nu te aude? Vrei pe acel cineva care sa te auda?(suna ca o reclama stupida de la teleshopping)Cred ca adolescenta ne da peste cap intr-un stil aparte. Mai intai sa o traim, si dupa sa "strigam dupa ajutor".(la fel, imi place. e altceva)(am cam aberat, dar na, orele tarzii...>:D<)

Wanna spunea...

Off..am acelasi sentiment. Si totusi... nu reusesc sa le scoti dopurile din urechi sau sa le dau jos ochelarii de cal multora. :(

Lola. spunea...

god damn it.ultima strofa m'a lasat fara cuvinte :x e geniala!!!

evelyn spunea...

Nu ne aude nimeni!!!!!~X(


M`am resemnat...:D

Joc de nuanţe spunea...

nu mă pot adapta la resemnare.