sâmbătă, 28 noiembrie 2009

încheiere

Şi am aflat. Sunt un om defect. Mă zbat, mă cred născută cu un scop, dar nu, mi-am ratat existenţa. Şi credeam că e d-abea la început. Mai sunt şanse. Mai sunt? Mai îmi daţi? Mai merit? Uneori cred că mă zbat pentru un ideal care nu e al meu. Probabil nu mi-l permit. Poate şi aerul pe care-l inhalez nu e cel care trebuie. Cred că-l fur cuiva. (e o chestie ciudată cu aerul zilele astea) Poate că sunt cineva care nu sunt şi trebuie să îmi dau seama cui i-am furat şi eşuat viaţa. Şi să-mi cer scuze, apoi să-mi dau seama cine sunt eu. Sau poate doar faptul că nu sunt îndeajuns de bună pentru mine mă face să mă gândesc aşa, când de fapt ăsta-i modul în care totul trebuie aranjat. S-a stabilit dinainte. N-am dreptul să comentez. Şi-aş vrea să ştiu unde greşesc. E oare când păşesc? Sau când gesticulez? E oare în modul cum mă spăl pe cap? În faptul că nu ma pieptăn? În modul cum îmi freamătă celulele şi-mi urlă coloana vertebrală: O să mă frâng dacă mai stai în poziţia aia la calculator! Ce este de fapt?! Neajuns. Vibrează cerul de calomnii şi se scurge ploaie. Ce sincron! Între vreme şi stare. Adevărul individual se transformă într-o minciună universală. Sunt departe, departe de cineva care-aş putea fi eu.


Dalida - Pour ne pas vivre seul

4 comentarii:

Constantinov Rada spunea...

Nu.Nu esti departe de a fi tu.Asa esti tu.Si vei mai fi in multe feluri de acum in colo.:)Nu furi nimic de la nimeni.Te furi doar pe tine.(de cand n-ai mai scris proza...mi-a fost dor!imi place>:D<)

Getix. spunea...

dar te-ai întrebat unde te-ai pierdut?

strumfita cu esarfa spunea...

buna,

arunca si o scurta privire pe blogul meu (www.questioare.com) si daca iti place adauga-ma in blogroll-ul tau cu numele de Que stii oare?
multumesc anticipat.

o zi insorita,

strumfita cu esarfa

Mind Tricks spunea...

daca ai ratat ceva...ai ratat doar franturi...dar pe tine nu te-ai ratat