luni, 2 noiembrie 2009

iernatica vârstă

ridurile femeii de 73 de ani
numără clipele de fericire din viaţa ei
numărul firelor albe - vise
tremurul mâinii - deşarte
eşti singură, bunico?
dar eşti măcar bunică?
şi unde-s nepoţeii?

o gutuie în palma zbârcită
să-ţi amintească de nopţile de iarnă
când desenai pe geamuri cu degetul steluţe
care lipseau din cer

nu eşti bunică
esti doar bătrână
ninsă de ani şi cu flori de gheaţă-n ochi

tremuri ca brazii toamna
când nu vor să se dezbrace
că-i ger
şi râd de stejarii care nu şi-au permis
nici anul ăsta haină


Emeric Imre - Gara

4 comentarii:

Constantinov Rada spunea...

Imi plac bunicile, sunt asa... batrane.Trebuie ajutate mereu.Bine, nu chiar mereu, dar...E naspa, ca nu toate au nepoti, dar macar noi sa avem:> Nu-i asa?:>Foarte frumos.Imi place.M-ai facut sa-mi placa, oarecum:-?, batraneii.:D

Wanna spunea...

Mi-am amintit de bunica... maine ma duc sa o vizitez! :D

Lola. spunea...

ce frumos :x foarte draguta postarea.
si piesa asta'mi place la nebunie.imre e un geniu :x zilele trecute numa' piese de'ale lui am ascultat... ;))

Getonel. spunea...

asta mă face să-mi aduc aminte cu durere în suflet de azilul de bătrâni care este cel mai deprimant loc de pe planetă.