ridurile femeii de 73 de ani
numără clipele de fericire din viaţa ei
numărul firelor albe - vise
tremurul mâinii - deşarte
eşti singură, bunico?
dar eşti măcar bunică?
şi unde-s nepoţeii?
o gutuie în palma zbârcită
să-ţi amintească de nopţile de iarnă
când desenai pe geamuri cu degetul steluţe
care lipseau din cer
nu eşti bunică
esti doar bătrână
ninsă de ani şi cu flori de gheaţă-n ochi
tremuri ca brazii toamna
când nu vor să se dezbrace
că-i ger
şi râd de stejarii care nu şi-au permis
nici anul ăsta haină
Emeric Imre - Gara
numără clipele de fericire din viaţa ei
numărul firelor albe - vise
tremurul mâinii - deşarte
eşti singură, bunico?
dar eşti măcar bunică?
şi unde-s nepoţeii?
o gutuie în palma zbârcită
să-ţi amintească de nopţile de iarnă
când desenai pe geamuri cu degetul steluţe
care lipseau din cer
nu eşti bunică
esti doar bătrână
ninsă de ani şi cu flori de gheaţă-n ochi
tremuri ca brazii toamna
când nu vor să se dezbrace
că-i ger
şi râd de stejarii care nu şi-au permis
nici anul ăsta haină
Emeric Imre - Gara
4 comentarii:
Imi plac bunicile, sunt asa... batrane.Trebuie ajutate mereu.Bine, nu chiar mereu, dar...E naspa, ca nu toate au nepoti, dar macar noi sa avem:> Nu-i asa?:>Foarte frumos.Imi place.M-ai facut sa-mi placa, oarecum:-?, batraneii.:D
Mi-am amintit de bunica... maine ma duc sa o vizitez! :D
ce frumos :x foarte draguta postarea.
si piesa asta'mi place la nebunie.imre e un geniu :x zilele trecute numa' piese de'ale lui am ascultat... ;))
asta mă face să-mi aduc aminte cu durere în suflet de azilul de bătrâni care este cel mai deprimant loc de pe planetă.
Trimiteți un comentariu