luni, 5 noiembrie 2007

Liceu - cimitir al tinereţii mele

Şi stai şi priveşti fără să vezi
Cum lumea asta goală îţi inghite fericirea.

Liceu – cimitir al tinereţii mele.
Stau in bancă, plictisită,
Şi cuget melancolică.
Degeaba, totul e degeaba.

Stai şi priveşti în depărtarea moartă
Şi tot ce zăreşti e un gol imens,
Un negru abisal ce te sufocă,
Ce iţi apasă pieptul intens…

Aşa-i că te doare? Doar pe tine.
Eu nu simt nimic,
Şi nici cel de lângă tine.

Eşti propriul tău vis.

În spate iţi porţi crucea
Şi numai tu îi simţi macabra apăsare
Toţi te privesc cu-adancă nepăsare
Cum chinul mut ţi-l plimbi prin lumea
Mult prea goală şi prea rece
Pentru a putea privi cu resemnare
Cum totul… trece.

Liceul, cimitirul plumburiu
În care se nasc şi mor
Sentimentele tuturor.

Pereţii par să se-nchidă-n jurul tău,
Degeaba speri să scapi de tot,
Din propriul tău cavou.

Încercând să ajungi la ataraxie,
Tot ce atingi e… nebunie.

Liceu, clădire abandonată
De orice spirit ce-ar putea
Alina amarul dureros din inima ta.

5 comentarii:

Adolescent_Club spunea...

E clar, tocmai îi spusesem Graţielei că e prea bacoviană. Nu mai edita cu HTML,e greu de citit.

Graţiela - Teodora Vlad spunea...

... subscriu, nu mai folosi HTML edit ... prea multe coduri indescifrabile

Joc de nuanţe spunea...

Folosesc Mozilla Firefox aşa că mie nu îmi arată codurile respective, deci habar nu aveam...

evelyn spunea...

bacovia in devenire...

Graţiela - Teodora Vlad spunea...

Sunt fericită. Vacanţa aceasta (de iarnă) am avut de ales între: a merge la unchi în Anglia, la fraţi la Cluj sau la unchi la Bacău.

Doh! Normal că am ales să merg la Bacău cu atât mai mult cu cât mi s-a promis că voi ajunge la casa memorială a lui Bacovia...
Zaz! Vis împlinit!