Ale copilăriei clipe
Curg cascade de-amintiri
Şi mă-ntreabă multe glasuri:
„Anii aceia un’ s-au dus?”
Un fior mă trece iarăşi,
Gânduri triste mă pătrund.
Oare-anii copilăriei, oare...
Eu când i-am pierdut?
Şi un geamăt singuratic,
Cu o rimă ne-nţeleasă,
Ani dragi ai copilăriei,
N-aţi plecat voi oare-agale,
Cu paşi mulţi şi singuratici...
Prea devreme?
vineri, 2 noiembrie 2007
Copilărie pierdută
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
din pacate, mai devreme decat trebuia... :-<
Wow! Tu crezi ca anii copilariei au plecat?... Adica, esti copil pana la 18 ani...
Eşti copil până când vrei tu... am avut poezia asta temă pentru şcoală anul trecut :)) Nu mai şii minte? Şi am zis să o pun şi pe blog :p
Ai dreptate! Am avut aşa ceva la temă! Uitasem... Si, intr-adevăr, suntem copii cât vrem noi... Dar tu ... Nu te mai crezi copil?...
Ba da. :| De ce?
Imi place foarte mult.
esti...trista,foarte trista
Trimiteți un comentariu