Mă scald în lacrimi argintii
Şi mă las victimă durerii.
Aştept cu patimă sfârşitul
Şi fac pace cu destinul.
Dar resemnarea nu-i o cale,
Eu voi lupta în continuare.
Chiar dacă toate-s efemere,
Nu-nseamnă că moartea-i o plăcere.
Alerg pe plaiurile raiului durerii
Şi înot în marea neplăcerii.
Şi visele mi le arunc in zare.
Îi mai pasă cuiva oare?
7 comentarii:
Heliana,e foarte frumoasa !!!Bravo!Sa inteleg ca o sa postezi de acum inainte poezii...!Insa,te-as ruga sa ma anunti,imi face o deosebita placere sa citesc tot ceea ce scrii!
Tu ai scris-o?
Da, eu am scris-o :)
Chiar ai talent! Defapt, stiam ca iti place sa scrii. Continua pe aceeasi linie...
Mersi frumos pentru aprecieri ^_^
Il faut jamais jeter ses rêves, il faut juste se méfier de ceux qui voudraient les piétiner.
Bonne continuation.
profund...
Trimiteți un comentariu