joi, 25 octombrie 2007

Balada tristeţii

Mă scald în lacrimi argintii
Şi mă las victimă durerii.
Aştept cu patimă sfârşitul
Şi fac pace cu destinul.

Dar resemnarea nu-i o cale,
Eu voi lupta în continuare.
Chiar dacă toate-s efemere,
Nu-nseamnă că moartea-i o plăcere.

Alerg pe plaiurile raiului durerii
Şi înot în marea neplăcerii.
Şi visele mi le arunc in zare.

Îi mai pasă cuiva oare?


7 comentarii:

Atanasescu Edi spunea...

Heliana,e foarte frumoasa !!!Bravo!Sa inteleg ca o sa postezi de acum inainte poezii...!Insa,te-as ruga sa ma anunti,imi face o deosebita placere sa citesc tot ceea ce scrii!

Andreea-Otilia spunea...

Tu ai scris-o?

Joc de nuanţe spunea...

Da, eu am scris-o :)

Andreea-Otilia spunea...

Chiar ai talent! Defapt, stiam ca iti place sa scrii. Continua pe aceeasi linie...

Joc de nuanţe spunea...

Mersi frumos pentru aprecieri ^_^

Adolescent_Club spunea...

Il faut jamais jeter ses rêves, il faut juste se méfier de ceux qui voudraient les piétiner.

Bonne continuation.

Grațiela spunea...

profund...