vineri, 19 septembrie 2008

Alte întrebări fără de răspuns.

Nesomn şi-o altă hârtie mânjită de creion.
Oră târzie şi aşteptare. Aşteptarea cui? Sfârşitului. Cărui sfârşit?
Ambiguu. Trăim într-un univers ambiguu o viaţă ambiguă printre temeiuri ambigue. Mă simt pierdută într-o visare de vise inutile.
Şi iar îmi zgârie luna, cu razele ei, obrazul. În ochii mei se răsfrânge lumina, umezindu-mi ochii. Parcă aud cum se izbeşte lumina de totul dimprejur. Îmi astup urechile şi închid ochii. Aud venele pulsând. Ce sunet trist! Aş zice că urlă de durere. Cine poate şti ce mistere ne curg prin vene?
E limpede că prea curând nu vom afla.
Si mâzgălesc încă o filă a vieţii numai cu întrebări intile. Nu mă miră. E tipic.
Mulţi ne punem întrebări şi ne stresăm asupra răspunsurilor care probabil că nici nu există. Ne complicăm degeaba. Nefiind mulţumiţi cu binele cu care-am fost cuvântaţi ne căutăm de lucru cu norocul.
Alte poveşti despre hazard.
Am să rup foaia asta, am s-o mototolesc şi-am s-o arunc. Sper să nu o prinzi tocmai tu.



Song of the day:
The Servant - Cells
Lyrics of the day:
I watch them watch me I watch them too
Across the street across the room
I dress myself like a charcoal sketch
My eyes are brown and my hair's a mess


4 comentarii:

Bianca P. spunea...

cine este acel "tu"?

Joc de nuanţe spunea...

Acel tu este lectorul. :))

Anonim spunea...

This is what I thought, so think me naive.

Get. spunea...

ne punem intrebari ca sa ne gandim.