marți, 27 ianuarie 2009

Am aflat...

Am aflat că am multe de învăţat şi că multe senzaţii sunt mai dureroase decât par când încearcă cineva să ţi le explice sau de cum le percepi când le citeşti într-o carte. Am aflat că există diferenţe majore între a învăţa, a citi şi a înţelege, deşi în general par să meargă mână-n mână. Am aflat că orice chichiţă contează şi că nu sunt paranoică fiindcă mereu am crezut asta. Am învăţat că există locul, timpul şi cuvintele potrivite, chiar dacă eu n-o să mă pricep niciodată în a le alinia... sau cine ştie? Am aflat că partea cea mai interesantă a vieţii este ghidată de impulsuri iraţionale, drăgălaşe cât şi periculoase. Am aflat că îngropi sentimente în borcane de sticlă şi în cutii de carton şi în burţile ursuleţilor de pluş, sperând că vor rămâne acolo şi doar acolo, dar nu, am creeat un borcan de sticlă, o cutie de carton şi o burtă de ursuleţ oglindită în mine. Cred că prieteniile nu se termină niciodată. Rămân prin oamenii care-au fost împreună, poate se pierd, dar se regăsesc. Prieteniile n-au sfârşit, poate întreruperi. Urmează pauza publicitară. De multe ori e enervant de lungă, dar orice pauză are un sfârşit. Mi-am dat seama că oamenii cărora nu le pasă sunt doar oameni şi nimic mai mult. Am constatat că oamenii care iubesc sunt drăguţi. Am zâmbit şi m-am întrebat de ce. N-am găsit răspuns. Am aflat că nu e rău să fii rău măcar o dată. Contează si cum eşti rău. Am aflat că nu pot reţine lucrurile în care nu cred şi că am o capacitate uriaşă de a reţine inutilităţi în cele mai mici detalii. Am văzut că în filme toate se întâmple pe etape. În realitate toate se întâmplă dintr-o dată. Am aflat că e plăcut să ţi se zică noapte bună din senin când nu te aştepţi de la cine nu te aştepţi, deşi după ce zâmbesc amuzată mă încrunt. Cum de... ? Am simţit gustul ceaiului scurgându-mi-se pe gât şi-am închis ochii. Mă doare capul. Pastile se rostogolesc pe tobogan. Mi-e frig. Am nevoie de un val de voioşie. Sentimentele ar trebui să aibă telecomandă. Am rămas ca un televizor aprins, aşteptând să se ia curentul ca să se odihnească. Între un vis înecat şi un perete scorojit...
Ce aşteaptă toată lumea? Un miracol? Ce miracol... nu vedem că de fapt sunt atâtea minuni în noi...
Mi-aş despica burta să scot din ea sentimentele închise într-un borcan dintr-o cutie din burta ursuleţului şi le-aş aranja pe o măsuţă. Alege-ţi-vă ce vreţi. Le-aş da gratis. Dar nimeni nu poate să-mi ia ceea ce simt şi nimeni nu va putea să simtă aşa cum simt...
Fericiţi oameni. Fericirea lor nu se cumpără în rate, dar durerea noastră da.





4 comentarii:

Tiribomba stricata spunea...

"Am învăţat că există locul, timpul şi cuvintele potrivite, chiar dacă eu n-o să mă pricep niciodată în a le alinia... sau cine ştie? Am aflat că partea cea mai interesantă a vieţii este ghidată de impulsuri iraţionale, drăgălaşe cât şi periculoase."

tu mereu gasesti cuvintele potrivite :P

iar diferenta dintre a citi, invata si intelege... intradevar, e foarte mare.

toboganul e esofagul? :D

Joc de nuanţe spunea...

Indeed. :)


Nu cred că găsesc mereu cuvintele potrivite. Just sometimes...

Anna_2507 spunea...

Oamenii care iubesc chiar sunt mai drăguţi. Citisem asta acum câţiva ani, pentru că se demonstrase in urma unui studiu. :))

Dacă sentimentele ar avea telecomandă, n-am deveni nişte roboţi cu sentimente programate? Şi unde-ar mai fi adevărata trăire în asta?

Şi oamenii au nevoie de miracole pentru că vor să gasească sau să vadă că există ceva în care pot să creadă, ceva(sau cineva) care va fi cu ei mereu. Pentru că şi-au pierdut speranţa şi nu mai văd ceva bun în lume. Nici în ei.

Joc de nuanţe spunea...

Contează perspectiva din care priveşti.
Cred că oricum suntem nişte roboţi pentru că mulţi dintre noi nici nu au sentimente, ci doar păreri de sentimente sau poate aşa mi se pare mie.
Când durerea e prea mare nu vrei, uneori, destul de egoist, să o poţi regla dupa plac?

M-am gândit că sunt oameni care aşteaptă miracole toată viaţa şi s-ar putea ori să nu li se întâmple ori să definească miracolul într-un fel anume diferit de miracolul care li s-ar putea întâmpla de fapt...


Admir oamenii care au învăţat că fiecare respiraţie e un miracol.