joi, 20 august 2009

miez nocturn

e aşa tristă strada
la 12 noaptea
privită de la balcon -
ca un cartonaş verde
uitat pe birou fără notiţe
mâzgălite pe suprafaţa-i anevoioasă.

caut să deschid uşa acestui suflet,
dar am tot tras de ea
până am rămas cu clanţa-n mână.
sunt blocată într-o casă
scobită pe suprafaţa unui gorun
făcut pachet şi ţinut în buzunarul unui trecător
plictisit pe strada unde s-a tăiat, proaspăt, iarba
în jurul stâlpului cu plăcuţa nr. 9.


Laura Marling - Ghosts

4 comentarii:

Şu spunea...

Nuanţe cu adevărat profunde...un gri-bej conturat de postarea ta...

Oficial Nu. spunea...

interesantă comparaţie între stradă şi bileţel.

hah! faza cu clanţa :))

Wanna spunea...

Si cum e sa traiesti in buzunarul cuiva care te poarta peste tot pe unde se duce...?

Joc de nuanţe spunea...

zbuciumat si aer inchis.