e aşa tristă strada
la 12 noaptea
privită de la balcon -
ca un cartonaş verde
uitat pe birou fără notiţe
mâzgălite pe suprafaţa-i anevoioasă.
caut să deschid uşa acestui suflet,
dar am tot tras de ea
până am rămas cu clanţa-n mână.
sunt blocată într-o casă
scobită pe suprafaţa unui gorun
făcut pachet şi ţinut în buzunarul unui trecător
plictisit pe strada unde s-a tăiat, proaspăt, iarba
în jurul stâlpului cu plăcuţa nr. 9.
Laura Marling - Ghosts
4 comentarii:
Nuanţe cu adevărat profunde...un gri-bej conturat de postarea ta...
interesantă comparaţie între stradă şi bileţel.
hah! faza cu clanţa :))
Si cum e sa traiesti in buzunarul cuiva care te poarta peste tot pe unde se duce...?
zbuciumat si aer inchis.
Trimiteți un comentariu