duminică, 30 august 2009

petru banca de la margine

era o bancă
eu, ăla, ea, el şi celălalt
o bere, trei pungi de pufuleţi, zgârcenia pungii cu seminţe şi un rom.
ne-mpleteam picioarele, râdeam, distrugeam mituri
şi trişsam vorbe, fumuri, bule şi chiţăituri metalice.
se enerva, ea ţipa, apoi râdea ciudat,
el se holba cu ochii-i mari, albaştrii,
iar celălalt se războia cu nebunii de nisip şi lanţ de fier
p-ăla nu-l ducea capul nici până la colţul străzii,
iar eu mergeam clătinat spre coşul de gunoi
să-mi abandonez durerile şi înfrânarea sufletească
printre doze strivite de bere, şerveţele, ambalaje de chipsuri -
noile lor colege de cameră.
mă războiesc cu posterioare ce îmi interzic locul ales din spaţiu
şi încerc să cuceresc banca de la marginea trotuarului
pe care nu mai circulă nimeni dupa miezul nopţii
decât eu, ăla şi uneori şi el.
lemn proaspăt vopsit ne salută pe pantaloni
coloraţi în noanţe lemnoase.


Keegan-Change in my condition

5 comentarii:

Wanna spunea...

Ce ciudat ca atmosfera imi pare atat de cunoscuta...
Unde si cand am mai trait asta...?

Ninsori oglindite spunea...

Reusite enumeratii... si versuri ce dau impresia unei intamplari aproape de zi cu zi... sau cel putin a unei intamplari contemporane.
Imi plac ultimele versuri :
"şi încerc să cuceresc banca de la marginea trotuarului
pe care nu mai circulă nimeni dupa miezul nopţii
decât eu, ăla şi uneori şi el.
lemn proaspăt vopsit ne salută pe pantaloni
coloraţi în noanţe lemnoase."

Numai bine!

Eduard spunea...

aceasta heliana, folosesti foarte frumos pronumele astea. ;))

Oficial Nu. spunea...

ei toti

Prometeu spunea...

esti nebuna:))