marți, 27 ianuarie 2009

scurt.

Sufletul e o batistă umedă dintr-un material subţire şi vechi ce are să se rupă.
Aş vrea să râd şi pe foile de hârtie cum râd în realitate, dar jocul de scenă ţine doar în lume. Acasă actorul devine el însuşi. Aş vrea să-mi scriu un rol pe care să-l joc acasă, să pot fi cine vreau şi pentru mine, nu un rol dintr-o piesă nescrisă.
Aberant. Mă întreb dacă faceam lucrurile diferit... Ştiu ce-aş fii pierdut, dar oare ce-aş fii câştigat?
Sunt atâtea file care aşteaptă să fie întoarse şi noi zăbovim la aceeaşi pagină de atâta timp fiindcă ne e mult mai comod să rămânem împotmoliţi aici, în condiţii atât de familiare.
Nu ne e frică de nou, ci de faptul că nu ne-am putea descurca. Deci iată-ne, iarăşi, vinovaţi.
Aştept să treacă timpul şi caut să m-ascund... de mine.






5 comentarii:

Dress Maker spunea...

http://dressesmaker.blogspot.com
Hello. You can also visit this blog.You are welcome.There are many good dresses for people to choose.We make it according to your requirments.People who choose this also can save a lot of money.

Unknown spunea...

Avem tendinta de a ne complace asa cum suntem. Viata-i perfecta si perfecta e viata... E dimineata, iti dai seama ce comentariu ti-as fi lasat azi-noapte cand l-ai scris
;)))

Joc de nuanţe spunea...

Chiar sunt curioasă. ;))

Adina spunea...

Spuneai "Aş vrea să-mi scriu un rol pe care să-l joc acasă". Dar de ce doar acasa?
Rolul asta,poate e tot o parte din personalitate noastra...o parte ascunsa... Sau poate ca fiecare joaca pentru un rol,fiecare om participa la un casting al vietii,dar putini castiga.

Joc de nuanţe spunea...

Mda, bine gândit...
acasă rol diferit fiindcă lumea are cerinţe diferite faţă de familie.