Ţi s-a întâmplat să ai prea multe senzaţii deodată, dar niciun cuvânt prin care să-i faci pe ceilalţi să le priceapă? Mie da. De multe ori. Dar m-am strofocat până am găsit cuvinte. Şi le-am găsit? Desigur.
Dar nu-mi dau seama dacă am reuşit să-i fac pe ceilalţi să înţeleagă sau doar am adus propria percepţie la un alt nivel.
Sunt unele momente când îţi dai seama că nimic din ce faci nu e de ajuns şi că probabil nimic din ce vei face nu va fi vreodată de ajuns, momente când conştientizezi dorinţa tuturor de mai mult şi momente în care nu mai vrei să te chinuieşti absolut deloc fiindcă niciodată nu va fi de ajuns. Totuşi nu poţi fi mulţumit de niciuna dintre situaţiile menţionate.
Dar, ce-i drept, oricum niciodată nu eşti mulţumit.
Lumea e plină de... tristeţe...
Dar nu-mi dau seama dacă am reuşit să-i fac pe ceilalţi să înţeleagă sau doar am adus propria percepţie la un alt nivel.
Sunt unele momente când îţi dai seama că nimic din ce faci nu e de ajuns şi că probabil nimic din ce vei face nu va fi vreodată de ajuns, momente când conştientizezi dorinţa tuturor de mai mult şi momente în care nu mai vrei să te chinuieşti absolut deloc fiindcă niciodată nu va fi de ajuns. Totuşi nu poţi fi mulţumit de niciuna dintre situaţiile menţionate.
Dar, ce-i drept, oricum niciodată nu eşti mulţumit.
Lumea e plină de... tristeţe...
Un comentariu:
Viata-i scurta, gustu-i lung...
Trimiteți un comentariu