Nu se mai termină.
Te-ai săturat să nu fi înţeles, ci doar ghicit şi ghicit greşit. Te-ai săturat să nu fii vazut, ci doar umbra ta să se observe, neagră şi cocoşată. Ţi-a ajuns până peste cap toată zarva neînţeleasă de nimeni şi toate părerile, care de fapt nu contează şi sunt pur subiective, în funcţie de preferinţe sau de ce vrei să auzi. Nu există strop de sinceritate şi acum o ştii mult mai clar decât ai fi vrut. Sunt doar dramele tale pe care nu le împarţi cu nimeni pentru că nimeni nu le înţelege ca tine şi nu le studiază cu meticulozitatea ta. Pari superficială unei lumi de superficiali. De fapt, ai alte principii, dar cine să înţeleagă?
E uşor, mult mai uşor, decât să judeci ceva ce nu înţelegi, ci doar dai cu presupusul. Comoditate.
Sunt probleme şi probleme. Te gândeşti la ceva anume, iar toată lumea îşi ia libertatea să-şi dea cu părerea despre o situaţie pe care cred că o cunosc, când de fapt e vorba de total altceva.
Cum să nu îţi ieşi din minţi?
Îţi tremură degetele pe taste, dar nervii se scurg uşor. Nu-i mai simţi. Acum a mai rămas doar fărâma aspră de nostalgie care-ţi zgârie intestinele.
Te-ai săturat să nu fi înţeles, ci doar ghicit şi ghicit greşit. Te-ai săturat să nu fii vazut, ci doar umbra ta să se observe, neagră şi cocoşată. Ţi-a ajuns până peste cap toată zarva neînţeleasă de nimeni şi toate părerile, care de fapt nu contează şi sunt pur subiective, în funcţie de preferinţe sau de ce vrei să auzi. Nu există strop de sinceritate şi acum o ştii mult mai clar decât ai fi vrut. Sunt doar dramele tale pe care nu le împarţi cu nimeni pentru că nimeni nu le înţelege ca tine şi nu le studiază cu meticulozitatea ta. Pari superficială unei lumi de superficiali. De fapt, ai alte principii, dar cine să înţeleagă?
E uşor, mult mai uşor, decât să judeci ceva ce nu înţelegi, ci doar dai cu presupusul. Comoditate.
Sunt probleme şi probleme. Te gândeşti la ceva anume, iar toată lumea îşi ia libertatea să-şi dea cu părerea despre o situaţie pe care cred că o cunosc, când de fapt e vorba de total altceva.
Cum să nu îţi ieşi din minţi?
Îţi tremură degetele pe taste, dar nervii se scurg uşor. Nu-i mai simţi. Acum a mai rămas doar fărâma aspră de nostalgie care-ţi zgârie intestinele.
Şi la multi ani, Nicoleta! :)
4 comentarii:
Trece toata verva de a te descarca si te simti goala ca nu ai rezolvat nimic. E ca un ciclu, iar cu fiecare repetare simti cum devii imuna.
O iei pe langa flux si incepi sa ignori tot tumultul fiindca, pana la urma, pana si acela e falsificat.
Cui ii pasa? Cui ii pasa cu adevarat?
[Nevermind:D]
Nush... poate că mai sunt şi ciudaţi cărora le pasă. Şi probabil, dacă ne punem problema asta, că ne pasă şi nouă într-o oarecare măsura...
hmmm.
Sunt 1-2 ciudati, dar niciunul atat de ciudat incat sa se devote problemelor tale atat cat simti nevoia...
fiecare are propriile presupuse probleme, iar tu ce esti? esti ala pe langa, care a calcat in balta vietii. Poate suntem noi egoiste, iar 1-2 ciudati nu schimba lumea...
Dar 1-2 ciudaţi pot schimba vieţile, dacă vrei, chiar lumile altora. :)
Trimiteți un comentariu