marți, 3 februarie 2009

.

Mă întreb dacă e de la vreme sau de la sinuzită. Mă întreb dacă are sens să mă mai întreb.
E trist să rămâi blocat între o virgulă şi-un semn al întrebării. Totul e destul de debusolant şi când nu ai în faţa ta decât un punct şi-n urma ta la fel.
Dar mă gândesc că unele poveşti se repetă la nesfârşit ceea ce ne face, pe unii dintre noi, clone de alte personaje. Cerşim originalitate şi ne alegem cu încă un bănuţ rotund. Oare contează cu adevărat ce primim? Sau de la cine?
Asta depinde de convingerile fiecăruia.
Ne contrazicem degeaba. Oricum, nimic nu se va schimba. Ce facem, oferim sau ne dorim defineşte cine suntem. Iar cine suntem contează doar pentru noi. Şi începe să conteze pentru ceilalţi atunci când cine suntem devine altcineva, iar oamenii sunt afectaţi de noul tratament, aşteptându-se la altceva. Spontaneitatea nu e întotdeauna benefică. Uneori surprinde negativ.
Trist.
Nu e nici de la vreme, nici de la sinuzită...
e de la mine.




6 comentarii:

Panchişpan spunea...

Ador incheierea.
Si nu numai.

Anna_2507 spunea...

Spontaneitatea asta 'negativa' te ajuta uneori sa vezi oamenii asa cum sunt ei cu adevarat, nu numai cum vrei tu sa-i vezi.

Pe mine asta m-a ajutat de multe ori sa revin cu picioarele pe pamant, si sa vad unii oameni asa cum sunt/erau de fapt...

Tiribomba stricata spunea...

idem Mara :|

si cine este cel care a sters comentariul? :D :-?

Joc de nuanţe spunea...

Spontaneitatea asta negativă te ajută să vezi cine eşti tu cu adevărat. :)

Anna_2507 spunea...

Daca nu te cunosti indeajuns de bine, poate. Daca insa te cunosti, iti stii si reactiile la anumite lucruri/situatii.

Ceilalti insa poate nu te cunosc asa de bine, sau te vad asa cum nu esti. Astfel de 'dusuri reci' pot sa iti arate multe, insa. Si de cele mai multe ori, astfel de situatii ne fac sa ne dam seama cu adevarat ce fel de oameni avem langa noi... 8-|

Joc de nuanţe spunea...

Nimeni nu se cunoaşte îndeajuns de bine cât să nu se surpindă niciodată.