sâmbătă, 21 februarie 2009

în sine

Nimeni nu ştie, dar mulţi înţeleg mai mult sau mai puţin. M-am blocat, mă-ntreb, eterna întrebare, cea mai rostită şi cea mai gândită şi cea mai prezentă: de ce?
O oarecare perioadă de tranziţie... şi parcă mi-am mai revenit. Totuşi, mă caut încă.
Să te rătăceşti în tine e cel mai complicat lucru, cele mai întortocheate drumuri le vei găsi în tine şi dacă e să te rătăceşti nu se mai ştie dacă vei reuşi să te mai întorci vreodată, căci tu eşti cel mai mare oraş, eşti cea mai mare lume, în tine străduţele sunt aglomerate şi blocurile înalte stau să se prăbuşească, e prea costisitor să le refaci, mai bine le dărâmi cu totul.
În tine ai întotdeauna un loc preferat, şi-n lume, dar cel mai preferat loc preferat e cel din tine, căci acolo te simţi cel mai liberă şi probabil că locul ăla te defineşte, eşti cel mai tu tu din tine. În locul acela se întâmplă lucrurile cum vrei, nu mai e aşa compicat, ştii ce să faci, nu răneşti pe nimeni, decât pe tine după ce îţi ieşi din tine şi vezi că-n realitate nu se poate aşa, că vei răni pe cineva, şi mai presus de toţi, te vei răni pe tine, dar preferi asta sau încerci să rămâi la ideea că e irelevant.
Prostesc...



3 comentarii:

Corina spunea...

Vreau eu sa te regăsesc/redescopăr !
Pot, pot, pot ? :o3

Adina spunea...

Toti ne ascundem in...noi?Dar oare asta e cea mai bună soluţie?

Oficial Nu. spunea...

căci tu eşti cel mai mare oraş, eşti cea mai mare lume, în tine străduţele sunt aglomerate şi blocurile înalte stau să se prăbuşească, e prea costisitor să le refaci, mai bine le dărâmi cu totul.

Genial :X