luni, 16 februarie 2009

eu prin tine

În lumea asta mulţi sunt împreună,

dar prea puţini sunt noi

m-am săturat să îţi vorbesc retoric, privindu-te fix, şi să zâmbeşti şi-atât.

Atârnând de becul de la veioză

un fir subţire de lumină se clatină

ce-o vrea?


Ţii minte privirile alea?

Eu da.

Din clipa aia simt că ne privim continuu.

Şi acum... acum... nu simţi văpaia?

Sau o fi doar firul subţire de lumină?


Caut un indicator ce mă va duce către

mine...



5 comentarii:

Adina spunea...

Am incercat sa copiez versurile care imi plac cel mai mult,cum fac eu de obicei:)) si vroiam sa iti spun cat le ador.Dar am ajuns sa copiez toata poezia:)) Deh,balanta...nehotarata...Asa ca am sters totul.
Poezia e...adorabila,superba...nu stiu de ce...imi place mult.
Dar tot imi place mai mult proza ta.

Joc de nuanţe spunea...

Da, stiu ca proza mea e mai buna, dar tot nu ma dau batuta. One day I'll write quality poetry.

Tiribomba stricata spunea...

superb, femeie! :X

Nicoleta spunea...

bai imi dau seama ca toata lumea a inceput sa scrie poezii de iubire... e de bine? incepe lumea sa iubeasca?:X:X:X

Joc de nuanţe spunea...

oare?