caut piese pierdute prin gropile de ciment spart
şi nu găsesc decât imagini scorojite de trecut.
ce te face să fii aşa?
unde ţi-e zâmbetul, copile, cândva atât de viu şi cald?
a adormit pe pagina îndoită a cărţii ce-n groapa de ciment spart ai aruncat.
de ce?
căci trecutul rămâne un trecut şi prezenzul continuă prin prezent spre viitor.
nu voi mai avea ocazia să indrept pagina îndoită a cărţii,
dar voi avea ocazia să învăţ din nou să zâmbesc.
mă-nvârt în jurul unei cozi de poezie...
poate că versurile sunt nişte pui de iepure
mici, pufoase şi tăcute, dar cu ochi mari şi plini de
negru... sau de roşu... sau de imaginea ta.
Lake of Tears - Headstones
Un comentariu:
cute faza cu iepurele
Trimiteți un comentariu