sâmbătă, 11 iulie 2009

Rugă

Dă-mi fiori de roz
atingeri de februarie
cearceafuri ude de lumină
şi pulsuri stopate în amurg!
Opreşte-mi glasul ce te strigă
şi amăgirile
parfumate cu ploaia
ce mi-ai desenat-o pe umerii-mi căzuţi. de dor.

Şi căutam să rămân
printre razele de soare
ce ard sărutări refuzate
şi imagini crăpate pe suprafaţa retinei.
Şi căutam să rămânem
să ne păstrăm aici trăirile
în staţia asta jegoasă de autobuz
ce ne uneşte şi ne desparte
aceasta clipă
în firimituri.
imaginea fugară de pe lentile
guri ce-şi trăiesc vorbe
de iulie
născute din incendiile emoţionale ale iernii.

din hol îţi scriu câteva rânduri
şi ţi le strecor pe sub uşă
să ţi le imprim pe gând
fără să aştept un răspuns.
căci ştiu că în simţirea asta
se lucrează cu jumatăţi de măsură.

partea goală a acestui pahar
eşti tu.



Everlast - Anyone

5 comentarii:

Mind Tricks spunea...

cea mai buna poezie a ta...bv mai copil

Joc de nuanţe spunea...

woah. clar. :|

Anna_2507 spunea...

foarte foarte faină!

plus BONUS:

se anunţă un sezon plin de ploi ploi ploi, deci dacă ieşim, vom alerga prin ploaie.


>:D<

Joc de nuanţe spunea...

awww.
can't wait. <3

Oficial Nu. spunea...

cum era ma faza aia cu pesimistul si optimistul si paharul de Cola?