joi, 9 aprilie 2009

debit uimitor dimineaţa la 9 într-o dată de 9

Ce face aprilie din oameni?! Aparent multe, de fapt - nimic. Oamenii n-au nevoie de ajutor.
Mă plimbam pe aceleaşi străzi cândva atât de umblate de mine şi de noi că mă mir că nu există paşii noştrii adânc imprimaţi în pământ, dacă lumea s-ar lăsa atinsă de lume... s-ar vedea, dar nu se vede, deci totul e intact. Nu contează cine, ci când. De ce? nu există. Întrebări nu sunt meritate. Trăieşte din plin fiecare clipă şi restul nu contează. E timp să plângi, să râzi, să urlii de veselie, să fii nesimţit, să îţi ceri scuze, să roşeşti, să te îmbufnezi - să faci orice - alege o zi, o zi de la Dumnezeu şi fă ce vrei cu ea! De fapt, fă tot ce vrei şi nu vrei, trăieşte fiecare moment, exagerează, dacă simţi, nevoia anumite lucruri - nu lăsa nimic trecut cu vederea! Fă o poză, scrie un rând, zâmbeşte unui total necunoscut - dar alege şi tu necunoscutul, nu oricare, alege fiindcă ai opţiunea asta, şansa asta, ocazia! - îmbrăţişează-ţi prietenii, nu-i mai lăsa să putrezească în aceleaşi locuri ca întotdeauna, trage de ei sau epuizează-te încercând, te simţi bine arată, te simţi rău - arată. Nu înţelege greşit, nu trebuie să fii transparent, trebuie sa fii tu! Şi tu poate fi o persoană mult mai grozavă decât persoana care încerci să fii. Nu te uita strâmb ca şi cum n-ai înţelege, nu te uita mândru ca şi cum ar fi adresare directă, dedicaţie către tine din inimaaaaaaaa meaaaa deschisă, doamne, uşile-s de porţelan, întotdeauna am ştiut, dar sunt frumoase şi nu le voi lăsa să se spargă. Nu te lăsa amăgit, nu da înapoi, nu face nimic din ce crezi că nu e bine, nu zice nu acestor lucruri doar fiindcă e a nu ştiu câta oară când le auzi sau citeşti undeva, când o să le simţi pe pielea ta o să înţelegi nevoia de a le spune la rândul tău şi poate o vei face. Da, viaţa e mişcare şi e-n pas alergător, da, viaţa te aşteaptă, dar să nu depăşim cele 15 minute acceptate, că dup-aia-i nesimţire şi chiar de ai avea norocul să te mai aştepte, nu te va privii la fel de frumos ca pe altul care a fost mai punctual.
O să fac baloane mari din gumă de mestecat, o să zâmbesc de 86000 de ori pe zi, o să scriu poezii, o să comunic unde e de comunicat, o să tac unde e de tăcut, o să ascult muzică ska şi indie cât de tare îmi îngăduie amărâtul de timpan al mamei - săraca!, o să citesc mult şi multe şi o să mă simt bine, o să vă iubesc pe voi şi lumea pentru că într-un mod ironic şi ciudat simt că aşa trebuie, într-un mod ironic şi ciudat - zâmbesc! O să mai am căderi nervoase, sunt sigură, o să mă enervez şi-o să trăznesc şi bocănesc şi-o să am toane - toţi o să avem! Nu, Ioana, nu trebuie să fii singură, tristă, întrebările care ridică alte întrebări nu trebuie să te întristeze, trebuie să te bucure că aflii ceva nou - chiar trebuie! Poate că noi două ne-am înşelat şi Einstein s-a bucurat în clipa aia şi a râs când i-a trecut următoarea întrebare prin minte. Poate că nu ajungem mereu în acelaş punct, dacă suntem - aşa cum spui tu - două puncte rătăcite în goblen, două greşeli - cred că ar trebui să ne bucurăm - ieşim din tipic, poate că în jurul nostru se va face un model nou şi-atât de frumos că vom fii singure uimite. Poate zici că sunt naivă acum, ţi-am zis, ar fi fost plăcut să fiu mai naivă - n-o să mă opresc niciodată din gândit prea mult şi dacă voi fi tristă îmi va trece, şi dacă vei fi tristă şi întrebările-s prea multe şi ai pierdut şirul o să fie cineva să-ţi dea un răspuns şi dacă timpul trece, hai să nu-l lăsam să treaca pe lângă noi ca până acum. Nu suntem doua omuleţe pe o autostradă în jurul cărora roiesc maşini, poate că nici nu ne dăm seama, poate e senzaţia asta de singurătate fiindcă mergem prea în faţă, toata lumea e în urmă şi le e teamă să ne ajungă, poate ca noi mergem în sus şi toţi înainte, poate drumurile s-au despărţit şi asta-i explicaţia, poate deja am scris prea mult şi nimeni nu mai citeşte, poate am înnebunit! Iată, Mări, că o zic din nou, am înnebunit, dar cumva nebunia asta mă bucură - fiindcă e nebunie. Hah! No explications required. Ştii, Mări, şi tu eşti undeva pe goblenul ăsta unde nu ţi-e locul, dar locul unde eşti acum nu ar mai însemna nimic fără tine, o să îţi explic. Sper să te încânte ideea asta geniala a Ioanei cu viaţa ca un goblen, mi se pare superb modul cum priveşte şi explică. Şi tu, Anda, doamne... sunt atâtea greşeli pe lume şi ce minunate sunt greşelile - dacă viaţa ar fi o problemă de matematică ar fi distrusă, dar nu e! Anda, nu e pueril, e frumos, tot ce gândeşi poate fi frumos, depinde cum o gândeşti, orice răutate, orice nimic poate să sune frumos, chiar dacă în esenţă e urât! urât! Doamne, cât am scris! Şi-am pomenit oameni atât de dragi mie, ahh, zici că ţin discurs, mi-ar plăcea să ţin un discurs, dar nu mă pricep la vorbit coerent prea multă vreme, nu ma pricep nici la scris coerent prea multă vreme, uite cum o dau din una în alta! şi e plăcut. E bine când nu te dai bătut, când ai curajul să înţepeneşti în loc dacă simţi că nu e de mers înainte, mai ales dacă locul unde vrei să te opreşti e întunecat şi rece. O să stau lângă tine tot timpul, o să vezi! Sunt oameni şi oameni, clipe şi clipe, sentimente şi sentimente, dureri şi dureri. Toate trec. Doamne! Nu asta contează! Ci cum le trăieşti pe moment. Trăieşte intens orice durere, orice sentiment, orice clipă, cu orice om - fiindcă aşa eşti real, nu viu, real! Fii cald, nu fii rece, nu lăsa sufletul să-ţi fie de sticlă, mai bine să fie... un pietroi undeva la soare, decât delicateţea rece, mai bine căldură aceea trucată, ce dacă? se simte bine - pe moment, zici, dar se simte, doamne! Ok. Delir. M-am oprit. Debit mirific astă dimineaţă! Doamne, e dimineaţă! M-am trezit la 6, heheh, e 9. Am trăit cu 3 ore mai mult ca voi, leneşilor!
Şi dacă tot mi-am menţionat oamenii favoriţi, atunci hai să nu omit pe nimeni. Salut Corina, Mary şi Bubu!
Na, Adina, menţiona-te-aş, ca să citeşti şi tu!
Şi ca să fie Adina fericită (mwha! menţionare dublă, parşivitate ce eşti!!!!) am să îi mulţumesc prietenului meu cel mai bun, ghiozdanul, pentru că nu e rupt decât în vro 4 locuri şi încă se mai ţine bine!



Ingrid Michaelson - Be Ok

8 comentarii:

Adina spunea...

Citisem deja=))

Adina spunea...

>:) Cum de il uitasei tu tocmai pe el...[-(

Joc de nuanţe spunea...

Da, mai, tocmai prietenul meu cel mai bun. :((
N-o să mi-o ierte niciodată, dar eu o să perseverez până în clipa când se va rupe de tot şi va trebui cusut şi răscusut atât de profund că va rămâne veşnic îndatorat că nu vreau să îl schimb pentru un ghiozdan nou-nouţ şi frumos. Dedicaţia mea este prea intensă.

PlasticFantastic spunea...

Ha! E chiar frumoasă ideea cu goblenul, chiar mă încântă.

Aştept să-mi explici ce zici că e de explicat.

:D

Grațiela spunea...

Mda... mai citesc si eu ce debitezi tu pe acolo :))

Joc de nuanţe spunea...

aww. sweet of you.

Get. spunea...

cred ca ti-l arunc pe geam pe Gigel :)) /:)

ce e gresit?

Joc de nuanţe spunea...

ai retinut si cum il chema. =))))
cat de complexata poti sa fii? =))