poveste veche

prin gaura inelului poţi să vezi întreaga lume -
dar de-ntinzi mâna după ea
nu-ţi încape
decât degetul.
legi puncte cu pixul în înaintare
şi completezi imaginea lui
sper
sau a lui
presupun.
aşteptai să-ţi crească unghia
ca să ajungă la bucata aia de lume
de-ţi place ţie.
unde-ţi ajunge deja nu e bine
căci nimănui nu-i convine unde stă.
toţi sunt incomozi,
strâmbi,
încovoiaţi,
înghesuiţi -
de parcă lumea nu-i destul de mare pentru voi.
criza financiară este lux
pe lângă criza de iubire!
şi încă nimeni nu s-a săturat
de versuri prostuţe de sentimentalism.



Joan Jett & The Blackhearts - Do You Want To Touch Me

leapşa

De la Anda:

Dacă eram o lună, aş fi fost noiembrie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost joi.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost dimineaţă.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost o pisică de mare.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost vest.
Dacă eram o virtute, aş fi fost Dragostea.
Dacă eram o personalitate istorica, aş fi fost Amelia Earhart.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Saturn.
Dacă eram un lichid, aş fi fost apă de ploaie.
Dacă eram o piatra, aş fi fost o piatră de care tu te-ai împiedica.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost un cardnal roşu.
Dacă eram o plantă, aş fi fost ganja.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost furtună.
Dacă eram un instrument, aş fi fost contrabas.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost prea ambiguă pentru a o putea explica.
Dacă eram un sunet, aş fi fost un urlet.
Dacă aş fi fost un element, aş fi fost foc.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Rilo Kiley - Portions for Foxes.
Dacă eram un film, aş fi fost Charlie Bartlett.
Dacă eram un serial, aş fi fost Gilmore Girls.
Dacă eram o carte, aş fi fost Franny şi Zoey - J.D. Salinger.
Dacă eram un personaj dintr-un film, aş fi fost Andie (How to lose a guy in 10 days).
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost salată cu bucăţi de brânză de oaie.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Londra.
Dacă eram un gust, aş fi fost amar.
Dacă eram o aromă, aş fi fost scorţişoară.
Dacă eram o culoare, aş fi fost verde crud.
Dacă eram un material, aş fi fost satin.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost haotic.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost degetul mic de la piciorul stâng.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost o strâmbătură.
Dacă eram o materie, aş fi fost psihologie.
Dacă eram o formă, aş fi fost un poligon.
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost Meg (Hercules).
Dacă eram un număr, aş fi fost 13.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un Ariel Atom 500 V8.
Dacă eram o haină, aş fi fost o bască.


Leapşa se duce către Mări.



Portishead - Ah Melody (with Lane Birkin)

hibrid

dacă aş putea picta
sentimentul meu
ar fi un labirint.
dacă ai picta sentimentul tău
ar fi un decolteu.
emoţional sau carnal?
tu ce preferi?
eu ştiu!
mă iertaţi. e noua mea obsesie.
jucam ping-pong cu cretă -
speram să colorăm aerul,
dar la sfârşit
era tot incolor,
iar paletele mai mult murdare
decât oricum altcumva ar putea fi.
şi palmele ne erau vineţii.
răsuceam cuiul disperării din ochi -
sperând că oamenii din jur
vor dispărea astfel de tot.
ne smotoceam suviţe-ntregi de păr -
de fiţe.
mi-am ros degetul până am reuşit
să-ntrezăresc albul osului
şi să simt inerţia sa viguroasă
însângerându-mi buza inferioară.



Alexandrina - Numai tu

presupun

poate că nu te ascult
poate că zâmbesc când nu e cazul
poate că scriu prea mărunt şi nu înţelegi
poate c-am ars şi ultima scrisoare
ce ţi-am scris-o
cu litere mari şi elegante, ca să le vezi;
probabil că nu ţi-am dat şansa
de a-mi da mie şansa să accept -
poate că orice lucru bun e însoţit de o greşeală -
probabil că tot nu reuşesc să înţeleg
şi nici nu văd de unde aş putea să capăt înţelegerea
poate că toatea astea nu sunt poezii
rup fără speranţă bucăţi din mine ce n-au sens
ma lupt cu lacrimile - râzând în hohote
...................................................................
şi mă doare o implozie emoţională
spiritul e un cocon de unde o să iasă fluturele
ca un curcubeu
si-o să-şi ia zborul din mine

voi fi un zombie - golit de esenţă



Vama Veche - Hate

perversitate letargică

vă place să citiţi de altele

cum sunt înşelate

şi cum le-o trage (clapa)

prin faţă, pe la spate...

să v-aminiţi adolescentul imatur ce l-aţi iubit cândva

ei bine, luav-ar dracu să vă ia!

viaţa nu-i o femeie nesatisfăcută,

doar că e plină de oameni nesatisfăcuţi.

nu-mi convine că:

eşti prostălău,

nu eşti romantic,

ştii doar un singur amărât de lucru,

nu-mi iei atâtea cadouri câte-aş vrea,

n-ai posteriorul ăla bombat de-mi place mie,

(şi tot el e pervers, dar dă-i-nainte)

buzele tale-mi aduc a un peşte mort,

ştii că atunci când eram mică

era peştele ăsta de-i ziceam gură de canal

fiindcă era mereu căscat şi-a asta aducea. a un canal.

dar să continuam:

eşti mitocan,

un nesimţit

şi pe deasupra – mai eşti şi grosolan!

n-ai stil,

faci umbră pământului

doar ca să laşi şi tu o urmă temporară pe asfalt,

te fâlfâi prin lume de dragul de-a fi observat,

eşti un ratat,

o EMOlaie, pă lângă trend, freza ta nu e destul de flendry,

nu-mi plac adidaşii tăi,

schimbă-i. şi să-mi iei şi mie unii.

roz, da, roz, c-aşa-i frumos. şi s-aibă şireturi cu cranii şi steluţe.

mirific.

pardon, mirobolant, c-aşa se zice-acuma.

da-i tru.

şi lista de critici nu s-a terminat, dar nu-i nimic

că de-ar fi după mine

de la un cap la altul te-aş schimba,

te-aş face prototip de frumuseţe, inteligenţă şi-obedienţă

şi-n dulap acasă te-aş păstra.

iar când în lume-aş da-o iar în bară

cu tine aş începe a mă etala.

stăteai pe pat, femeie proastă, pardon – îndrăgostită,

hai lasă-mă, habar nu am cum e corect

şi-i respirai toxinele.

el te privea zâmbind, de lângă geam, în timp ce îşi fuma ţigara.

îi zăreai bustul gol conturându-se parcă mai viu cu orice sacadare respiratorie.

totuşi un nenorocit şi-un şarlatan. iubirea lui e ca datul cu zaru'.

felaţie la tombolă. strânge-ţi-vă, dragii mei.

ai valsa cu el o noapte întreagă,

fiindcă e libidinosul tău personal.

noaptea-i lungă şi kama sutra-i mare

muzica-i frumoasă. cel puţin nouă ne place.

Vama Veche – Cu tine. ne aminteşte de vremurile când ne iubeam

unul pe altul. doar aşa. nu infinitatea orgasmantă de atingeri alarmate.

deee ceee nu tee iubesc ca înainte?

dragostea adevărată durează trei luni.

minciuni! minciuni! te iubesc tot la fel şi-acuma!

nimic nu-i ca dansul împerecherii

cum se înfoaie cocoşii de munte când se-aprind după găinuşe

nimic nu-i ca preludiul

nimic nu-i ca prima privire prostuţă

când roşim amândoi imediat (la naiba!)

nimic nu-i ca nimicul dinaintea totului

incitant.

clisma sentimentală s-a încheiat.

Alt + F4

The Zutons - Don't Ever Think

aleatoriu

ceruri violet
poeme nereuşite
foi mototolite
sfârşit.
nu scapi de ce te temi
aşa se zice.
dar ce se întâmplă când nu ţi-e frică de nimic?
necazul. eroarea. căderea de la înălţime
şi e de ajuns.
ghiveciul se clătina pe marginea bucăţii lui de univers.
înăuntru - un pui de vişin.
dedesubt - parchet lucios.
inocenţă îndoliată.
BUF!



Reel Big Fish - Talk dirty to me

paratrăznet

îmi sacrific ce-am mai frumos sau hai să zic, mai expresiv
pentru a-mi păstra esenţa.
umbrelă pentru picuri de venin.
las rănile să se-adâncească-n trup,
sperând că o să uit de făptura încovrigată în mine.
aproape că nu mai are suflare.
n-ai de unde şti fiindcă în ochii mei nu las să se strecoare
crăpătura.
nu m-aş mai opri din urlete bolnave de atâta... univers.
dacă te-ai întoarce cu spatele -
mi-ai face un bine.
mă spânzuram cu propriile vene.
renunţam la ideea de ataraxie
în favoarea unei nevroze de moment.
mâine asfixierea va fi
de râs!
pe scena vieţii - n-are relevanţă. decât temporară.
în camera colţuroasă în care ne-am omorât copilăria
toţi suntem nişte rataţi.



The Pierces - Kill! Kill! Kill!

nebunie abstractizată

ne drogăm cu lumină solară
fiindcă doar asemenea însoriri se leagă de oamenii ca noi.
ne lingeam unul-altuia rănile provenite din acest război
al emoţiilor. şi limba mea era aspră.

rupeam petalele florilor
de dragul jocului. le torturam şi-apoi le aruncam.
ne comportăm nepăsător
fiindcă nu ştim nimic de consecinţe. speram
degeaba la un infinit de răspunsuri
ascunse printre flori.

dacă aş putea păcăli clipa asta
aş bloca timpul în loc înainte de a duce pufuletele la gură doar
ca să aflu dacă mi-ar cădea dintre degete sau ar levita.
curiozităţi absurde închise într-un sertar.

printre atâtea cămăşi cu buzunare rupte,
pantaloni cu şliţurile descheiate,
idei perverse de aţe aruncate,
modele desenate
pe bucăţi de cârpă,
speranţa tâmpă
mototolită într-un colţ de suflet mutilat
.....................................................
în cele din urmă, aşa-i că am eşuat?




whitesnake - showdown

sacadat

caut cuvinte să aşez în versuri perfecte,

dar cât de perfecte pot fi versuri formate

doar din vorbe cu grijă aranjate?

doar…

e prea simplu şi prea rece.

…cuvinte aruncate pe foi demult uitate.

mototolit stă pe fundul coşului de gunoi

şi ultimul gând.

nu mai e ca înainte, nu mai simt ca înainte. nu mai vorbesc… ca înainte.

parcă şi ritmul respiraţiei e mai sacadat.

mă prăbuşesc lângă firele împletite de praf.

mă înec.

într-o lume de reproşuri suntem încătuşaţi

şi cheia e pierdută într-o mare de lacrimi sparte de asflat.

Emeric Imre - Of Doamne, ceata e tarzie

simţire

muşcam cu poftă din lemn

dorind să simt astfel gustul

proaspăt al naturii, dar parcă

nici asta nu m-a putut ajuta,

până şi aici te adulmec pe tine

rămânând un vis în depărtarea

valului timpuriu de vânt

înmiresmat cu... zâmbetul.

oase cu înveliş hidos numit piele

cu conţinut dubios şi complicat,

creier plin de omuleţi mici

cu forme ciudate legaţi între ei

formând o lume muritoare

ca a noastră, dar unită –

în capul tău sunt mii de omuleţi

albicioşi şi cu capete ciudate

având un singur ochi şi braţe întinse.

se ţin mereu de mână.

noi de ce nu putem fi aşa?

prin vene curge sânge

alunecă simţirea pe acelaşi curs.

căutam în mine. nici eu nu ştiu

ce. nu era sentiment. nu era
abstract. era doar o inimă pulsând

mare şi urâtă - ca un sac de box

mai ciudat - provocând.

bubuia timpul în timpane

muzica se oprea în gât

imaginile înfloreau în nări

simţeam gustul şi mirosul tău

cu-acelaşi simţ. aiurea. acum

pe tine nu te mai simt nicicum.

explicaţii. nu se mai dau.

bucata de pâine aluneca de pe masă

firimituri peste tot

călcam pe ele şi ni se lipeau de tălpi

nu ne păsa. trăiam cu cerul

plutind albastru deasupra noastră

sfidând cu înălţimea sa.

sorbeam din frunza proaspătă

spălată de ploi şi simţeam

pulsând viaţă de univers

dar nu şi viaţa mea.

anticipez absenţa uşii trântite

sesizez obsesia pentru senzaţii... tari.

câţi mai suntem dependendenţi

de cuvinte? ar trebui să simţim

prin miros şi să ne exprimăm

prin arte plastice. foloseşte măcar

ţigara aia să desenezi în aer cu ea

un sentiment. fumul va rămâne

forma eternă a vorbelor.

Trapt - HeadStrong

epilog

căutam lumină în cele mai obscure locuri,

sau poate doar se ţinea întunericul după mine.

căutam culoare prin stufărişuri absurde

şi speram la soare pe partea greşită de pământ,

căci era noapte.

mă culcam pe o ureche

şi mă trezeam cu băşici pe tâmple

şi cu noduri pescăreşti în gât.

îmi alunecau ochii pe imagini crăpate

de idei abstracte

din vorbă multă

şi criticam. de plictiseală.

număram miserupiştii.

ameţeam. răsăreau ca ciupercile

de peste tot.

un suflu curat şi n-o să-mi mai fie jenă să îmi recunosc mie însămi:

îmi pasă!

sorbeam din suflete energii ciudate

cu ventuze din degete întinse cu unghii ascuţite care sfâşie

fără milă!

cu cruzime

carnea crudă

de pe osul neştiinţei.

suferea tăcerea acoperită de urlete agonizante.

eram noi.

elucubraţiile se rostesc singure.

atâtea guri salivând

la aceleaşi forme

indecise...

de azi şi de mâine, de duminică şi de joi.

sărbătoare sau

doar azi. nori de ploaie, umezeală, păr creţ.

placa e în priză.

miroase a ars.

scamele se coseau în aer.

acul subţire al resemnării se învârtea

pe lângă tâmpla ta stângă.

te priveam din depărtare

cu ochii ficşi

goi

reci

descompuşi

prăfuiţi

ofiliţi

şi nu puteam clipi.

încă puţin.

mai aşteaptă-mă o zi.

the perishers-my heart

gastronomie stelară

dincolo de dunga asta n-ai voie să treci.
calci dincolo şi te pocnesc!

scuturam frişcă în ceaşca cu cafea
şi legănam picioarele sub masă.
atentă la dungă.
două fronturi:
omenii de dulceaţă
şi
oamenii de porţelan.

nu te mai legăna pe dungă!

ne ascundeam în pădurea de cărămizi
de un OZN (clătită?)
ce se prăbuşea ca un freesbe
în moalele movilei de pământ...

căzuseră pe partea dreaptă a dungii.
erau de dulceaţă!
omuleţi tunşi ciudat (capete de palmieri)
au fost catapultaţi în iarbă.
fire sculate, păr ciufulit -
denotau neglijenţă!

rămâi acolo! nu trişa!

profitând de noutate
porţelanosul încerca să se dea la copilele de dulceaţă.
nu-i ieşea.
nepieptănaţii căutau oamenii de tinichea.

în hike. destinaţia: necunoscutul.
am ajuns la intersecţie.
drumul era pavat cu pătrăţele de ciocolată,
iar din cosmos
lumea e o prăjitură
sau poate
o rondea?
o bobiţă fărâmicioasă plină de dulceaţă
de hommo videns.
ştii cum vine asta?
e plină de linkuri, de reţele, de sunete, de antene, de mufe, de combinaţii de taste, de space-uri în viaţa de zi cu zi.
umanitate limitată.

m-am trezit la 10 dimineaţa cu o durere imensă de cap.
era de la viaţă. absentă.
curcubee incolore. migdale. bujori. pară. două petale de măceş.
ce-avem aici?
un chip. şi nu-i al tău.



The Submarines - Modern Inventions

diabolic

s-a cicatrizat în inima mea

te-ai cicatrizat în inima mea

ai tatuat în mintea mea

toate cuvintele şi toate durerile

tot sângele închegat al amintirii

ai sculptat în piele... ai sculptat

peste răni. nu-ţi pasă deci.

stai calm. nici mie.

operă de artă

lăsată în urmă. era doar

o epavă. gustam din veninul dulce

când mi-l întindeai

şi nu înţelegeam, dar

acum ştiu. e ludic.

trişezi mereu, dar când e vorba de joc

e simplu. când e vorba de-a păşi

în afara cercului e grav.

te-ai jucat cu focul şi

ai împroşcat cu scrum.

Arş! te-ai ars. dacă n-ai vrut să

rămâi în cerc. eu te-aş fi avertizat

dar ce haz ar fi avut?

doare. aşadar ştii şi tu.

nu s-ar părea.

mi-ai crestat în piele

existenţa ta.

m-ai recreeat

şi m-ai sedus.

ca un dumnezeu diabolic

m-ai descompus...

puzzle-ul reinventat arată ca un joc stricat.

Imogen Heap - Hallelujah

plăpândă

nu caut să păstrez în mine...
decât pe mine. şi arta!
-cine-i arta?
-arta... este totul! dar ţine minte, nu totul este artă.
arta e totul meu.
mă-ncânta superbitatea grotescului existenţial.
e peste tot, dar nu pare să semene... cu nimic!

bărbat dormita pe-o bancă.
purta costum gri, cravata albă, palărie de un verde nepermis şi ochelari cu ramă neagră.
cămaşă incoloră. s-o vedea sufletul prin ea?
nu era doar bărbat -
ci bărbatul.
sforăia.
suna a un înger împiedicându-se d-un nor. tunet.
femeie în roşu fuma. stătea picior peste picior
alături. tăcea.
ochii ei aduceau a două frunze. un verde indecis.

fumul se întindea leneş. cădea spre cer.
atraşi cu toţii de gravitaţia propriei lumi
sforăim visarea, inhalăm dorinţa.
arta e mutantă. ea cade în sus, patinează pe lună
şi ia energie de la
soare.




Unkle Bob - Swans

leapşă

leapşă de la Corinel

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodata la tine?
păru-mi creţ. ^_^
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
Alfie. nu ştiu de ce.
3. Ce ai desenat ultima oară? (pe hârtie)
obişnuitele forme greu de definit cu care umplu caietul de engleză.
4. De câte ori ai spus “Te urăsc”?
de destule ori. mostly to dad, so I probably thought I meant it - at the moment.
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
cred că Franny din Franny şi Zoey de Salinger. e prima care-mi trece prin minte.

6. Cât de bine te inţelegi cu tine?
mă aflu într-un conflict etern cu propria-mi persoană, dar eu şi cu mine ducem o viaţă drăguţă împreună.
7. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
Funny, I am kinda writing it. Titlul: Sacadare de emoţii
8. Descrie în 3 cuvinte o persoană dragă ţie:
căscată, sufletistă, amuzantă
9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormit, am visat la câmpii întinse, de un verde ireal.

către Mări şi Ana.



sinsemilia - tout le bonheur du monde

imagini

Trezirea la realitate a fost ca un bulgăre primit în ureche. A fost nevoie de o fracţiune de secundă în râsul persoanei potrivite, de o fracţiune de secundă în parfumul persoanei care trebuie, de un poc! neuronal şi hopa… realizarea momentului! Trezirea la realitate. Acum, prin el, lumea mea pare nici mai mult, nici mai puţin de o străduţă. În dreapta o grădiniţă care stă să se prăbuşească, lângă ea un restaurant chinezesc cu creponeluri roşii atârnând din tavan, lângă o clădire în stil vechi, impunătoare şi deloc primitoare, lângă un sport pub lemnos, iar peste drum se întinde o câmpie, sub pomi se zăresc băncuţe, iar cerul e inundat de nori albi cu diverse forme, iată pe cer formându-se o pasăre cu gât lung şi-o creastă ciudată şi cu un cioc ascuţit ca vârful unui ac. Pare acoperită mai de grabă de blană, decât de pene şi dă din aripi parcă a lehamite înalţându-se şi tot alunecând înapoi la acelaş nivel de dinainte. Priveşte în jos cu doi ochi ca nişte măsline, sfidător şi încruntat - îmi aduce aminte de tine… Alt nor are forma unei băncuţe pe care sunt aşezate o carte deschisă ale cărei foi le schimbă vântul, un fular colorat, un pix şi multe aţe. Sub bancă e bluza ta şi cureaua mea. Oare ce caută acolo? O gură ce râde înnebunită cu buze din nori apoşi. O străduţă la fel de lungă precum cea de jos, doar că nu-i nicio grădiniţă, niciun pub, nicio clădire în stil vechi şi niciun restaurant chinezesc, sunt doar doi omuleţi alegând pe mijlocul străzii cu maşini şiroind pe lângă ei. Întorc privirea pe străduţa mea. Nicio maşină. Doar persoane plictisite de viaţă, luându-şi prânzul.



Doro - Enought for you

clătinare pe convingeri

nu mai suport
toată durerea
toată tăcerea
toate straturile de cărţi de joc
toate zarurile aruncate,
toate calculele,
toate greşelile
şi toate tăieturile.
foile mânjite de creioane mecanice,
minele frânte,
apăsând în conturarea îmbâcsită a literelor,
cuvintelor aiurate, neînţelese, neinteresante.
nu-ţi pasă.

nu mai suport
lumina asta răsfrântă în perdele,
toate culorile pierdute-n umbră,
toate foielile copacilor
şi norii frecându-se între ei,
iubindu-se, topindu-se, contopindu-se.

ţiglele se clătinau pe case.
cutremur?
nicidecum.
atunci?
privirea ţi se pierde,
retina ţi se sparge,
imagini noi se nasc,
moare palpabilul.
acum eşti nebun!

nu mai suport
tastele urlând,
monitoarele pâlpâind,
minciunile scrise in căsuţele de mess,
naivitatea acceptării.
de ce zicem da?
fiindcă da e mai puţin singuratic decât nu.

nu mai suport ziarele,
ştirile absurde.
violurile cu trâmbiţe şi tipografii sângerânde.
luptele inconştiente,
copilele inculte,
tsunami,
uragan,
incendiu,
inundaţie,
jaf!
omor!

ţi-am luat azi şi ultima suflare.
ţi-am despicat încheietura ca să văd
dacă încă mai clocoteşte
în mainile astea fiorul scrisului de mână.

nu mai suport materiile cenuşii
sub forme lichide,
fierbând, evaporându-se.

e greu să accept.
e greu să te accept,
e greu să recunosc

şi eu sunt la fel.

se cere altfel.
se cere nou.
schimbare. noutate.

dacă eu trăiesc viaţa altcuiva?
dacă trăim cu toţii vieţile unul-altuia?

prostii! prostii!
revoltă.

dorinţa de a schimba lumea,
de a aduce noul.
ce e nou?
cum putem să ne ţinem echilibrul
pe franghia convingerilor noastre
când e aşa subţire?

am vrea să fim trapezişti adevăraţi,
fără plasă dedesubt.

-ai cădea. şi te-ai pierde. în gol.
-şi tu.
-tu prima!
-îndrăzneşti?
-ca de fiecare dată.

iubesc şi urăsc durerea asta.
e prea vie. şi m-omoară.