muşcam cu poftă din lemn
dorind să simt astfel gustul
proaspăt al naturii, dar parcă
nici asta nu m-a putut ajuta,
până şi aici te adulmec pe tine
rămânând un vis în depărtarea
valului timpuriu de vânt
înmiresmat cu... zâmbetul.
oase cu înveliş hidos numit piele
cu conţinut dubios şi complicat,
creier plin de omuleţi mici
cu forme ciudate legaţi între ei
formând o lume muritoare
ca a noastră, dar unită –
în capul tău sunt mii de omuleţi
albicioşi şi cu capete ciudate
având un singur ochi şi braţe întinse.
se ţin mereu de mână.
noi de ce nu putem fi aşa?
prin vene curge sânge
alunecă simţirea pe acelaşi curs.
căutam în mine. nici eu nu ştiu
abstract. era doar o inimă pulsând
mare şi urâtă - ca un sac de box
mai ciudat - provocând.
bubuia timpul în timpane
muzica se oprea în gât
imaginile înfloreau în nări
simţeam gustul şi mirosul tău
cu-acelaşi simţ. aiurea. acum
pe tine nu te mai simt nicicum.
explicaţii. nu se mai dau.
bucata de pâine aluneca de pe masă
firimituri peste tot
călcam pe ele şi ni se lipeau de tălpi
nu ne păsa. trăiam cu cerul
plutind albastru deasupra noastră
sfidând cu înălţimea sa.
sorbeam din frunza proaspătă
spălată de ploi şi simţeam
pulsând viaţă de univers
dar nu şi viaţa mea.
anticipez absenţa uşii trântite
sesizez obsesia pentru senzaţii... tari.
câţi mai suntem dependendenţi
de cuvinte? ar trebui să simţim
prin miros şi să ne exprimăm
prin arte plastice. foloseşte măcar
ţigara aia să desenezi în aer cu ea
un sentiment. fumul va rămâne
Trapt - HeadStrong
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu