epilog

căutam lumină în cele mai obscure locuri,

sau poate doar se ţinea întunericul după mine.

căutam culoare prin stufărişuri absurde

şi speram la soare pe partea greşită de pământ,

căci era noapte.

mă culcam pe o ureche

şi mă trezeam cu băşici pe tâmple

şi cu noduri pescăreşti în gât.

îmi alunecau ochii pe imagini crăpate

de idei abstracte

din vorbă multă

şi criticam. de plictiseală.

număram miserupiştii.

ameţeam. răsăreau ca ciupercile

de peste tot.

un suflu curat şi n-o să-mi mai fie jenă să îmi recunosc mie însămi:

îmi pasă!

sorbeam din suflete energii ciudate

cu ventuze din degete întinse cu unghii ascuţite care sfâşie

fără milă!

cu cruzime

carnea crudă

de pe osul neştiinţei.

suferea tăcerea acoperită de urlete agonizante.

eram noi.

elucubraţiile se rostesc singure.

atâtea guri salivând

la aceleaşi forme

indecise...

de azi şi de mâine, de duminică şi de joi.

sărbătoare sau

doar azi. nori de ploaie, umezeală, păr creţ.

placa e în priză.

miroase a ars.

scamele se coseau în aer.

acul subţire al resemnării se învârtea

pe lângă tâmpla ta stângă.

te priveam din depărtare

cu ochii ficşi

goi

reci

descompuşi

prăfuiţi

ofiliţi

şi nu puteam clipi.

încă puţin.

mai aşteaptă-mă o zi.

the perishers-my heart