Trezirea la realitate a fost ca un bulgăre primit în ureche. A fost nevoie de o fracţiune de secundă în râsul persoanei potrivite, de o fracţiune de secundă în parfumul persoanei care trebuie, de un poc! neuronal şi hopa… realizarea momentului! Trezirea la realitate. Acum, prin el, lumea mea pare nici mai mult, nici mai puţin de o străduţă. În dreapta o grădiniţă care stă să se prăbuşească, lângă ea un restaurant chinezesc cu creponeluri roşii atârnând din tavan, lângă o clădire în stil vechi, impunătoare şi deloc primitoare, lângă un sport pub lemnos, iar peste drum se întinde o câmpie, sub pomi se zăresc băncuţe, iar cerul e inundat de nori albi cu diverse forme, iată pe cer formându-se o pasăre cu gât lung şi-o creastă ciudată şi cu un cioc ascuţit ca vârful unui ac. Pare acoperită mai de grabă de blană, decât de pene şi dă din aripi parcă a lehamite înalţându-se şi tot alunecând înapoi la acelaş nivel de dinainte. Priveşte în jos cu doi ochi ca nişte măsline, sfidător şi încruntat - îmi aduce aminte de tine… Alt nor are forma unei băncuţe pe care sunt aşezate o carte deschisă ale cărei foi le schimbă vântul, un fular colorat, un pix şi multe aţe. Sub bancă e bluza ta şi cureaua mea. Oare ce caută acolo? O gură ce râde înnebunită cu buze din nori apoşi. O străduţă la fel de lungă precum cea de jos, doar că nu-i nicio grădiniţă, niciun pub, nicio clădire în stil vechi şi niciun restaurant chinezesc, sunt doar doi omuleţi alegând pe mijlocul străzii cu maşini şiroind pe lângă ei. Întorc privirea pe străduţa mea. Nicio maşină. Doar persoane plictisite de viaţă, luându-şi prânzul.
Doro - Enought for you
Un comentariu:
Fata vezi leapsa de la mine. Nush sa mai pun hyperlinkuri :)))
Trimiteți un comentariu