luni, 11 mai 2009

paratrăznet

îmi sacrific ce-am mai frumos sau hai să zic, mai expresiv
pentru a-mi păstra esenţa.
umbrelă pentru picuri de venin.
las rănile să se-adâncească-n trup,
sperând că o să uit de făptura încovrigată în mine.
aproape că nu mai are suflare.
n-ai de unde şti fiindcă în ochii mei nu las să se strecoare
crăpătura.
nu m-aş mai opri din urlete bolnave de atâta... univers.
dacă te-ai întoarce cu spatele -
mi-ai face un bine.
mă spânzuram cu propriile vene.
renunţam la ideea de ataraxie
în favoarea unei nevroze de moment.
mâine asfixierea va fi
de râs!
pe scena vieţii - n-are relevanţă. decât temporară.
în camera colţuroasă în care ne-am omorât copilăria
toţi suntem nişte rataţi.



The Pierces - Kill! Kill! Kill!

Un comentariu:

Constantinov Rada spunea...

Suntem ratati!Ting!Asta era bha, nu-mi dadeam eu seama de ce toata lumea a-nceput sa taca dintr-odata.Da mha, dar fiecare e ratat in felul lui, asta ne face unici.:>[sincere aprecieri poeziei:D]