nu caut să păstrez în mine...
decât pe mine. şi arta!
-cine-i arta?
-arta... este totul! dar ţine minte, nu totul este artă.
arta e totul meu.
mă-ncânta superbitatea grotescului existenţial.
e peste tot, dar nu pare să semene... cu nimic!
bărbat dormita pe-o bancă.
purta costum gri, cravata albă, palărie de un verde nepermis şi ochelari cu ramă neagră.
cămaşă incoloră. s-o vedea sufletul prin ea?
nu era doar bărbat -
ci bărbatul.
sforăia.
suna a un înger împiedicându-se d-un nor. tunet.
femeie în roşu fuma. stătea picior peste picior
alături. tăcea.
ochii ei aduceau a două frunze. un verde indecis.
fumul se întindea leneş. cădea spre cer.
atraşi cu toţii de gravitaţia propriei lumi
sforăim visarea, inhalăm dorinţa.
arta e mutantă. ea cade în sus, patinează pe lună
şi ia energie de la
soare.
Unkle Bob - Swans
4 comentarii:
Versul cu camasa incolora mi se pare genial:X si cel cu ingerul:X De fapt, imi place mult toata partea a doua/strofa a doua.
Modificată a nu ştiu câta oară, sună mai bine ca niciodată, cred. :)
suna asa de Steleverzi versul ala cu descrierea barbatului. parca mi-l imaginam p-ala cum il zicea ceva gen Sodoma si Gomora. oricum e faina.
iar femeia in rosu... ce dama, dom'le, ce dama!
frumos. bravo!
Trimiteți un comentariu