luni, 9 februarie 2009

Celui neimplicat.

Mă aştepţi de mult? Îmi pare rău. Ştii că mereu întârzii. Pur şi simplu nu pot fi punctuală!
Şi când e vorba de tine nici atât... Îţi zâmbesc totuşi că aşa e frumos, dar parcă mi-e lehamite de clipa asta, parcă mai rău decât mi-e de obicei.
Şi ce ai făcut azi?
Îmi răspunzi entuziasmat, iar eu mimez interesul, zâmbindu-ţi în continuare. Văd că-ţi place să te auzi vorbind. Sau poate vrei să mă impresionezi? Nu prea-ţi merge, atunci. Atât de drăgălaş, dar atât de banal e acest moment.
Ca doi copii pierduţi pe străduţe lăturalnice, rătăcind confuzi, nemaiştiind care-i drumul spre casă, aşa suntem şi noi, doar că nu ne interesează să ajungem acasă, n-avem un obiectiv comun, doar aiurăm prin viaţă.
Văd că ai avut o zi plină şi interesantă.
Aprobi vesel şi mă ţii strâns de mână.
Habar n-ai că...


va continua, din seria neimplicatului.



6 comentarii:

Panchişpan spunea...

Know the feeling sister:-"...

Adina spunea...

"Ştii că mereu întârzii. Pur şi simplu nu pot fi punctuală!"
Nu doar neimplicatul stie asta:))!
Si cortina se da la o parte,un reflector este indreptat spre neimplicat,publicul aplauda frenetic,iar el...tace.Sau poate ca doar se bucura de propria victorie in tacere.Sau poate ca stie ca a castigat,cel putin momentan.Asta il incurajeaza.Sau poate ca nu stie ar putea sa mai faca.Sau poate ca asta e doar idea mea despre neimplicati,in general.Sau poate ca nu.

Joc de nuanţe spunea...

Depinde unde e neimplicat sau dacă îl percepi pe neimplicat aşa cum îl percep eu.

Grațiela spunea...

Si ca sa ma departez putin de subiect... atunci cand esti tu punctuala, intarzie autobuzul Adinei :>

Joc de nuanţe spunea...

Mda, asta e cel mai grav. =))

Get. spunea...

Habar n-are :))