duminică, 8 februarie 2009

Implicatule, ajută-mă...

Da, ştiu, m-am aiurit de tot.
4...3...3... îngrozitor! Se repetă iar. De ce?
M-am poticnit iar şi nu ştiu ce să dreg cu toată treaba asta. E complicat tare. Zău că e! De parcă nu erau de ajuns cele de până acum. Prea aiurea...
Calc în bălţi, serios vorbesc, şi nici nu observ decât când pantalonul ajunge destul de ud cât să mi se lipească de picior şi să-l simt. Sunt prea departe cu mintea ca să-mi mai conştientizez trupul. Tu eşti de vină pentru escapadele mele, cât şi pentru reveniri. Felicitări!
Tu şi lumea asta largă şi încăpăţânată!
De-am putea să ne împăcăm cu cine suntem, fără să mai avem pretenţii, fără aşteptări, fără fără... da, naiv, şi probabil simplist, dar cât de frumos ar fi să lăsăm de la noi - fiecare, da, fiecare, să lase de la el - şi să merite, domne!
Tu ce zici? Hai, ajută-mă, măcar acum cu adevărat, mai mult de simple cuvinte pe care nici nu ştiu de ce mi le adresezi... ca să fie sau chiar simţi nevoia să-ţi faci simţită prezenţa? Să fii mereu aici cumva? Păi, iată, că eşti, dar ajută-mă acum şi vei putea rămâne cât vei vrea.
Obraznic eşti! Îţi place să mă... hm... torturezi... crezi că e tortură, naivule? Tu n-ai de unde ştii că dacă eu pierd jocul ăsta că în acelaş timp pierzi şi tu?
Cât risc inutil, câte gânduri fără sens.
Mofturoşi! Suntem nişte mofturoşi care nu putem să stăm locului dacă nu ne astâmpărăm poftele, şi ce pofte!


5 comentarii:

Get. spunea...

uite-ma!

Joc de nuanţe spunea...

ce-a fost asta?=))

Unknown spunea...

A cui e ziua?

Adina spunea...

Publicul vrea raspunsul naivului!

Joc de nuanţe spunea...

Naivul e ocupat cu somnul. =)) dnd.