miercuri, 18 februarie 2009

Vouă

Existaţi cumva aici, implicaţi amândoi, curent amândoi neimplicaţi. Mă simt liniştită şi eliberată, nu mai inspirată ca înainte, dar e bine, măcar mai stabilă ca înainte.
Caut cuvinte să-ţi mulţumesc, neimplicatule, şi iată că nu găsesc. Sper să zâmbeşti citind acest rând, fiindcă e doar şi doar pentru tine. N-am prea multe, dar am cuvinte cu care-mi place să mă joc şi, mai nou, să le dedic.
M-am gândit mult până să ajungem la clipa asta şi cred că deocamdată e bine şi că întradevăr prieteniile rezistă prin orice fel de peripeţii ar trece sau chestii cât mai aiurea. Depinde de la om la om, de la prietenie la prietenie, de la tine la mine...
Un gând vesel implicatului, îl vei primi din zborul razelor de lună, străpungând ţesăturile fine ale lumii ce stă acum între noi.
Nu se cer interpretări sau înţelegeri, doar zâmbete timide, doar încredere şi răbdare, doar atât.
Prin voi eu mă simt eu. E un sentiment minunat, mai viu ca niciodată, ca o redescoperire. Punct şi virgulă. Va urma.



2 comentarii:

Adina spunea...

Neimplicatul e un erou. :D

Get. spunea...

asa e, Adina! :))